Scurt logos despre logo

Din taxele şi impozitele noastre, se duc banii pe Criş, doar că nu-i prea vedem încotro se îndreaptă.

Asociaţia pentru Promovarea Turismului în Oradea şi Regiune, pe scurt APTOR, un fel de subsidiară a Primăriei, s-a gândit că a venit momentul să dea, nici mai mult, nici mai puţin, decât 47.000 de lei pentru ca oraşul să aibă un „logo”.

Eu mă întreb la ce-i trebuie Oradiei un logo, când are deja o stemă? Sau vechile însemne, făcute ca la carte de specialişti în heraldică, reprezentative pentru comunitate, nu mai corespund noilor cerinţe ale vremii? Revin, avem o stemă frumoasă, inspirată din istoria acestui oraş, cuprinzătoare şi reprezentativă pentru noi toţi. Blazonul acesta, care chiar înseamnă ceva, e prea puţin cunoscut. Oare trebuie să îl schimbăm cu altceva, în loc să căutăm soluţii pentru a-l promova aşa cum merită? E cam ca şi cum ai fi eşuat în viaţă şi, în loc să încerci să schimbi ceva la tine, ai recurge la o schimbare de identitate. L-am auzit, cu ceva timp în urmă, pe primarul Ilie Bolojan vorbind despre predarea istoriei locale în şcolile orădene şi m-am bucurat. Acum APTOR ne propune o nouă (altă) identitate. Poate că aşa sunt vremurile, ne promovăm pe mai multe fronturi... Numa’ că, rupţi între încoace şi încolo, să nu ne trezim că, de fapt, nu mai ştim pe unde suntem, să nu ne trezim pe nicăieri.

Senzaţia mea e că „afacerea” asta e un fel de aflare în treabă, tipică pentru români şi, tare mă tem, în interesul cuiva anume. De altfel s-au şi auzit voci care spun că deja treaba e ca şi făcută şi că acest concurs e unul cu „precomandă”. Nici n-ar fi pentru prima dată. Concursuri „cu cântec” au mai fost câteva sub regimul preacinstitului nostru primar. Aceasta ar putea fi o explicaţie pentru faptul că publicul, plătitorul de taxe, nu are niciun cuvânt de spus într-o chestiune care, dacă e să judecăm drept, ne priveşte pe toţi, pentru că ar trebui să ne reprezinte şi să ne identificăm cu ea.

În scopul alegerii celui mai bun logo pentru Oradea se organizează un concurs de idei. Premiul, după cum vă spuneam, 47.000 de lei! Juriul care îl va alege pe fericitul câştigător al acestui consistent onorariu are o componenţă cel puţin interesantă. S-ar putea spune că noul logo şi, în mare, juraţii care îl vor alege ar urma să reprezinte un oraş al conducătorilor de businessuri şi al investitorilor, mai puţin sau deloc, al oamenilor săi. Nu pledez pentru o „democraţie populară”, dar nici aşa un vid de reprezentare sau implicare publică în luarea deciziei nu mi se pare deloc onorabil. Am mai văzut în Oradea destule decizii luate, cică, în interesul orădenilor, peste capul şi voinţa lor... Când e vorba de logo, o astfel de abordare poate fi de-a dreptul catastrofală. Riscăm să ne alegem cu o „marfă” care e strict pentru uz extern, comercial, ceva care nu înseamnă nimic pentru orădean.

E de-a dreptul frapant faptul că doi dintre membrii juriului reprezintă compania RCS&RDS. Nici nu mai ştii dacă asta e firma de casă a primăriei sau dacă administraţia orădeană a ajuns la cheremul lor. Din juriu mai face parte un reprezentant al complexului Lotus. Din partea ăstora mă aştept să propună un logo ce ne va aminti de copacul secular pe care l-au tăiat pentru a-şi extinde cârciuma de pe malul Crişului. Chiar dacă nu va îmbogăţi cu oxigen atmosfera oraşului, ar putea fi un minim gest de reparaţie morală. Din aceleaşi juriu mai face parte o doamnă, director de marketing al hotelului Ramada, care – frapantă coincidenţă – se întâmplă să fie soţia unui consilier local PNL. Evident, opoziţia nu are loc într-o asemenea rafinată companie, deşi, cum spuneam, noul logo ar trebui să fie al tuturor. Despre jurnalistul Mircea Chirilă se pot spune multe, esenţială e întrebarea: ce îl recomandă pentru onoarea de a fi membru al acestei importante comisii, diploma de inginer? Probabil, ştiind că proiectul va naşte multe discuţii, căutătorii de logo s-au gândit că, prin Chirilă, pot câştiga uşor măcar bunăvoinţa celui mai colţos ziar local. Cât despre reprezentantul societăţii civile... „numai de bine”. Cătălin Popa, patronul Fundaţiei Comunitare Oradea, e unul dintre „civicii” care n-au deranjat regimul Bolojan, deci este numai bun să reprezinte opinia publică în acest demers, repet, pe cât de inutil, pe atât de important.

Şi ar mai fi ceva. Citesc că un grup de specialişti, bine plătiţi evident, a lucrat din greu pentru a descoperi „esenţa brandului” numit Oradea. Aceasta ar fi: „Oraşul în care te regăseşti”. Cum s-ar zice, ca nişte păcătoşi, ca nişte ignoranţi ce suntem, am fost pierduţi şi iată-ne regăsiţi (salvaţi spiritual) în Oradea, oraşul izbăvirii noastre?! Sau, mai degrabă, ideea se leagă de promovarea Oradiei ca un oraş ce răspunde aşteptărilor tuturor (poate mai puţin celor ale propriilor locuitori)? Vă mai amintiţi, nu-i aşa?, făcătura aia de marketing ieftin cu destinaţia turistică în faţa căreia pălesc Parisul şi Barcelona. Hai să fim serioşi! Eu cred că oraşul meu e altceva, e în altă parte, nicidecum în „esenţa” asta tratată ca un brand străin.

Rămân la ideea că Oradea chiar merită mai mult! Deocamdată, mă opresc aici. Hai să vedem ce o să iasă!