luni, 27 noiembrie 2017

Bolojan activist pesedist

Ţin să fiu cât se poate de clar şi asta încă din capul locului; „Revoluţia fiscală” şi modificarea legilor justiţiei, iniţiate de PSD, mă scot din sărite. Însă, vreau să remarc că nici cu primarul Ilie Bolojan nu mi-e ruşine. Ca un veritabil politician ce este, după ce a exploatat partinic iniţiativele PSD, primarul Oradiei a intrat în jocul spoliator al alianţei de guvernare. Impozitele ne cresc cu 20% iar costul gigacaloriei sare şi el cu 15 lei!

E destul de greu să înţelegi ce are revoluţia lui Dragnea cu rezoluţia lui Bolojan?! Sau care o fi legătura dintre porcăria pe care a pus-o la cale alianţa PSD-ALDE şi creşterea asta fabuloasă a costurilor de întreţinere. Dacă alianţa la Putere a redus impozitele cu 6%, de ce birurile locale trebuie să crească cu douăzeci de procente? Nu e cam mare diferenţa? Până la urmă, înţeleg că Oradea va primi mai puţini bani de la Bucureşti şi că are nevoie de economiile noastre (care economii oare?) pentru a-şi continua mersul înainte. Dar, domnul primar trăieşte cumva cu impresia ca veniturile orădenilor chiar au crescut într-atât încât să primească cu aplauze soluţiile domniei sale? Mi-e foarte greu să cred că liderul PNL Bihor a „pus botul” la propaganda guvernamentală. Pur şi simplu pare indiferent la frustrările noastre. Ilie Bolojan are propria-i agendă, propriul plan de investiţii şi merge înainte, pe propriu-i drum, ca un buldozer de mare viteză, dând la o parte tot ceea ce nu se aliniază viziunii sale. Bun, bun, dar împotriva intereselor noastre?! Am mai spus-o (scris-o), acest mod de lucru, în care faci bine cetăţenilor, chiar şi în ciuda intereselor lor, e demn de practica politică a unui stăpân de colonie africană, nicidecum de maniera unui primar, zis şi liberal pe deasupra! Ca să revin. Eu (poate şi voi) nu simt că o duc (cu 20%) mai bine. Ei, şi de aici încolo nu numai PSD-ul e vinovat pentru asta. Are şi primarul, care ne-a aşternut aşa de frumos pentru 2018, responsabilitatea lui.

Asta înseamnă să profiţi de împrejurări! Ma întâi, plângi pe umărul orădeanului, făcând tapaj despre cât ne-a făcut PSD-ul viaţa de imposibilă, şi apoi mai iei o piele de pe cetăţean. Păi, dacă vremurile sunt grele, poate era momentul să o lăsăm mai moale. La vreme de restrişte, nici un om chibzuit nu se apucă să-şi ridice o casă nouă. Da, dar, pentru 2018, primarul nostru a promis 100 de proiecte şi (normal?!) noi trebuie să plătim ca lui să-i iasă cincinalul într-un singur an.

În plus, vorba cuiva de la USR, e uşor să fii mare edil când ai bani, greu e atunci când finanţele sunt pe sponci. Însă, soluţia nu e ca, în aceste circumstanţe, să creşti birurile. Sau nu ar trebui să fie... Primarul nostru ştie să facă mult şi bine (mă rog, e o figură de stil, binele e şi el discutabil) când are cu ce. Când dă de greu, se descurcă, mai ia o piele de pe noi. Şi iată-ne loviţi din toate părţile; şi de PSD şi de PNL. Încet, încet, Oradea tinde să devină un oraş minunat, un soi de utopie orwelliană, o lume „perfectă” în care vor locui doar cei care îşi vor mai putea permite. Nu e prea scump, domnule primar?

Un comentariu:

  1. Ai intors din condei o situatie provocata de guvernanti si care afecteaza toate UAT care au in desfasurare importante contracte de investitii. Restul, e "intoarcere din condei"

    RăspundețiȘtergere