Ilie mana rece

Hotărât lucru, primarul Ilie Bolojan nu se prea poate lăuda că ar avea mână bună la oameni. De altfel, la ce-i trebuie lui oameni, când le face atât de bine pe toate de unul singur?

Zilele astea edilul nostru are unele „probleme de personal”. Dumitru Sim, unul dintre cei care au (re)ctitorit Cetatea Oradiei, l-a lăsat baltă, scârbit de ingratitudinea „sistemului”. Poate că nu i se cuvenea o statuie, dar nici să ajungă chiar bătaia de joc a administraţiei sau preşul unor politicieni.

Povestea lui se leagă cumva de cea a noului tartor al cetăţii, pupila de mai ieri a primarului, Angela Lupşa. Fara studii de profil, beneficiara unei sinecuri la limita legalităţii, directoarea aşezământului a reuşit performanţa să pună în pericol munca de aproape un deceniu a unui colectiv onorabil şi entuziast de profesionişti. De la cap s-a împuţit treaba. Aceştia sunt oamenii despre care primarul însuşi spunea, cu dispreţ, că ar fi „nişte boemi”. În accepţiunea edilului, un fel de eufemism pentru beţivi. Aşa se explică poate de ce, în ciuda deserviciilor evidente, a revoltei pe care a stârnit-o în cadrul colectivului, a abuzurilor care s-au comis pentru funcţia ei, doamna-i bine mersi. Doar „o ţine” primarul!

Un alt caz. Cristian Popescu, până mai ieri director adjunct al AIO, a demisionat sau, spun unii, i s-a cerut să demisioneze. Departe de a fi la prima abatere, la un moment dat se zvonise că ar fi agresat fizic o funcţionară din subordine, Popescu ar fi căzut în dizgraţie după ce toată instituţia a văzut un filmuleţ în care – cică – angajaţii unei companii, ce deconta lucrări – ghici! – la oraş, munceau şi la căsuţa personajului nostru.

Acuma, eu nu ştiu dacă primarul e corupt sa nu. Am păreri, dar n-am dovezi. Însă, după cum se vede, administraţia domniei sale are mari probleme de onorabilitate, ca să nu zic de corupţie. Păi, cum vine să pui un impostor într-o funcţie ca să îşi bată joc de oameni şi de munca lor?! Sau afacerea asta de la AIO, care nu-i singura rămasă în coadă de peşte... Cred că, de data asta, Ilie Bolojan nu se mai poate da după cireş. Dar, sunt convins, o să o facă. Iar! Uite că, orice ar face el, din când în când, pe ici pe colo, mizeriile ies, ca uleiul, la suprafaţă. Şi de aia nu poate pretinde stimabilul că ar fi fără de pată.

„Problema de personal” este, cred, şi o chestiune de stil. De stil personal. Dacă eşti un lider autoritar, vei fi, inevitabil, înconjurat de yes-mani, ghiocei – cum ar spune însuşi primarul. Ăştia, puşi în funcţii, ori vor încerca să îşi copieze stăpânul, devenind nişte satrabi, ori se vor dovedi prea slabi, transformându-se în adevărate calamităţi pentru instituţiile pe care le conduc. Curios cum pică un „liberal” într-o asemenea capcană, fiindcă tipul ăsta de lider nu e specific liberalismului. Dar, până la urmă, despre care liberal vorbim?

Chiar suntem "smart"?

Oficial, suntem, de un an şi mai bine, un „smart city”. După cum văd eu lucrurile, deocamdată chestia asta întârzie să se vadă, dar, fiindcă tot a fost lansat în dezbatere publică Regulamentul pentru parcări, poate e momentul să fim... „deştepţi” măcar cinci minute.

În numărul 706, 31 august – 6 septembrie 2017, Dilema veche a publicat un text, semnat de Matei Martin; „De ce sunt oraşele smart”. Iată câteva fragmente, relevante, cred, pentru o aplicaţie asupra Oradiei.

„... inteligenţa unui oraş nu se măsoară în numărul locurilor de parcare oferite ci, dimpotrivă, în creativitatea măsurilor pe care le iau autorităţile pentru a face maşina personală inutilă sau indezirabilă”.

„Viena e considerat a fi oraşul european cel mai «locuibil». Strategiile de dezvoltare urbană s-au îndreptat spre calitatea transportului public şi protejarea spaţiilor verzi”.

„Şi capitala Norvegiei, Oslo, se pregăteşte să elimine maşinile personale din zona centrală”. Şi aşa mai departe. Textul chiar merită citit în întregime, fiindcă e „smart”.

Şi, prin contrast, ce vedem în Oradea? Marile parcări ale oraşului sunt drept în inima acestuia: parcarea de la Tribunal e deja construită, cea de pe strada Independenţei, în construcţie – mai central nici că se putea! – şi alte două parcări, aflate încă pe planşetă, la fostul stadion Voinţa şi în spatele Spitalului Militar.

Deci, în loc să scoată circulaţia din centrul Oradiei, administraţia Bolojan ţine parcă să aducă şi mai multe maşini în „buricu’ târgului”, permanentizând blocajele specifice orelor de vârf.

Mie mi se pare că asta e lipsă de viziune sau, cum ar zice „dilematicul”, criză de creativitate. Deci, întreb şi eu, chiar suntem „smart”?

Podu' si narodu'

A fost iar zarva in Consiliul Local Oradea. Primaria vrea sa comande un ansamblu statuar care sa innobileze „Podul Centenarului”, vechea pasarela comunista de langa „centrul de calcul” ce urmeaza a fi largita de administratia Bolojan.

Ei bine, in acest context, consiliera UDMR Kirei Melinda a cerut ca printre reprezentarile artistice ce urmeaza a fi amplasate pe pod si la capetele acestuia sa figureze si chipul regelul Ladislau, intemeietorul Oradiei, dar si un fragment din Proclamatia de la Alba Iulia.

Cu tot respectul pe care il port figurii regelui sfant fondator al Oradiei, imi vine destul de greu sa inteleg ce legaturi istorice se pot face intre acest personaj si evenimentul de la care sarbatorim, anul acesta, trecerea unui veac.

Ei, cu Proclamatia e alta daravera.Da, la Alba Iulia, s-au facut niste promisiuni pe care majoritatea nu le-a respectat in raporturile sale cu minoritatile etnice. Mai mult, alte asemenea obligatii n-au fost respectate nici de romanii din „regat” fata de „fratii” lor din Ardeal. De aia socotesc eu ca n-ar fi rau ca fragmente din Proclamatia de la Alba Iulia sa fie turnate in bronz pe undeva, intr-un loc public. Macar ca sa ne aducem aminte ca e bine sa ne tinem promisiunile. N-am sa pricep niciodata de ce, atunci cand vine vorba despre principiile cuprinse in Proclamatia de la Alba Iulia, statul roman se poarta de parca ai injura de mama tot ce are el mai sfant. De buna seama, conducatorii sai - albi, rosii sau policolori - din ultima suta de ani se stiu cu musca pe caciula.

Ei, da’ nerozia adevarata abia acum incepe si pare a avea legatura cu cele de mai sus. Iritat de pretentiile UDMR, primarul Ilie Bolojan, un politician care e tot mai aproape de profilul iliberalului Orban (sa se fi contagiat oare prin noul sau aliat politic local Tokes Laszlo?) a avut o reactie stupefianta. I-a pus pe consilieri sa transmita sefilor lor politici ca Uniunea „nu va mai derula resursele orasului”.

Ce-o fi avand unificarea cu finantarea? Da’ podu’ cu narodu’?! Ceva, ceva tot o fi iar legatura subtila se face tocmai prin Proclamatia de la Alba Iulia si promisiunile niciodata respectate.

As avea si eu o intrebare, zic ca-i de bun simt: Cum poti pretinde loialitate cuiva fata de care ai uitat sa iti respecti cuvantul dat? Daca vrei sa fii respectat invata, mai inainte, sa respecti.