marți, 6 decembrie 2016

Eterna intrebare

Nu ştiu, zău că nu!, cât de „eternă şi fascinantă” e România, dar sunt tot mai convins de faptul că întrebarea cetăţeanului turmentat ne va urmări de-a lungul veacurilor. Ca să mă exprim ca şi în „comentarii”, geniul lui Caragiale a surprins ca nimeni altul eterna dilemă electorală a alegătorului român. Chiar aşa, „eu cu cine votez?”.

Campania electorală e pe sfârşite. Ce cu ea, ce fără... Chiar, aţi băgat de seamă că a fost campanie electorală? Puteţi spune cu mâna pe inimă – activiştii se exclud – că aţi făcut în acest interval fie şi cel mai mic demers care poate fi considerat politic? Gestul de a cumpăra o pâine, vorba lui Cioran, sau înjuratul politicienilor nu se pun.

Cred că la emisiunile de campanie nu se uită nici dracu’. Dacă nu bat câmpii, oamenii noştri politici nu ştiu decât să se „combată”. Şi, Doamne, cât de jos şi de departe, mult prea departe, a ajuns acest mod de a combate! Am văzut, în acest interval de circa 30 de zile, câteva momente care – dacă aş fi avut ghinionul de a mă afla în respectivul studio de televiziune – m-ar fi făcut să roşesc. Una peste alta, campania televizată e „moartea pasiunii”. Dacă ar dura un an, ar creşte natalitatea. Sau alcoolismul...

Propaganda din presă provoacă indigestie. Materiale electorale anoste. Campanie camuflată. Manipulare proastă, dar la scară cât se poate de mare. Am senzaţia că „marea” miză a alegerilor parlamentare din 2017 n-a fost aceea de a convinge cetăţeanul că un partid sau altul are soluţiile necesare pentru România, ci cum fac PSD sau PNL un guvern la limita sau chiar dincolo de litera legii.

Poate aţi observat, poate nu, programele politice nu mai contează. Stânga ne potopeşte cu promisiuni. Ce bine o să fie! Însă, vorba unui amic, nu se ştie când. În lipsă de ceva mai bun, dreapta ne-a oferit un premier de-a gata; rodat, ambalat, adjudecat. Păcat că nici el nu ştie dacă „votează” cu PNL sau cu USR, ori, după cum tocmai a declarat, cu amândouă. Fapt este că, acolo unde sunt programe, (dar unde sunt?) nu le cred nici ăia de le-au pus pe hârtie. În ceea ce-i priveşte pe candidaţi, probabil cel puţin jumătate dintre aceştia nici nu le-au citit. Deci, despre ce vorbim aici?

Sloganuri. Cruntă pană de idei. Vă mai amintiţi probabil că, la început de campanie, PNL şi PSD săreau cu aceeaşi lozincă. Că, vorba aia, PNL şi PSD „aceeaşi mizerie”. Poftim de „îndrăzneşte să mai crezi”...! Atunci cu cine să votezi? Singura lozincă demnă de atenţie e cea a USR. „Acum ai cu cine...”. Perfect! Dar, când „cine” e un bărbos cât uşa, eu unul încep să mă cam tem. Dintre sute de afişe, cel mai sincer mi s-a părut unul al liberalilor. „Votează PNL”. Simplu, nu? Atâta le poate capul, atâta fac. Am o problemă şi cu afişele UDMR. Într-o traducere liberă, pe unul dintre ele scrie: „Ardealul. Viitorul”. După mintea mea, corect ar fi: „Ardealul, viitorul”, dar, poate, la ei, în limba maghiară, e altfel.

Reşapaţi, veleitari translucizi, câteva victime inocente deja mânjite fără să ştie... Aţi ghicit! E vorba de candidaţi. Cel mai ineficient parlament a fost cel din mandatul 2012 – 2016 şi jumătate dintre aleşi mai vor o tură. Ciclu după ciclu e tot mai rău. Dar vestea bună e că următorul legislativ are şansa de a dovedi că poate fi şi mai rău.

Când vorbesc despre votul uninominal, candidaţii de azi scrâşnesc din dinţi de parcă ar înjura de mamă. Nu le-a plăcut sistemul. Astă, nou, de fapt vechi, e mai bun. Pe liste se ascund toate nulităţile. Da, uninominalul a dus în parlament tot soiul de panarame politice. Credeţi cumva că lista face altceva? Vă spun eu, vă înşelaţi! Diferenţa e că „uninominalii” cam jucau în frâu şi, la centru, chestia asta era văzută prost. Crudul adevăr e că n-ai cu cine. Şi, vorba aia, de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere.

Pentru a doua oară, după ce am refuzat să aleg între comunistul Iliescu şi nebunul Vadim, mă gândesc serios să nu mă duc la vot. Poţi vota, dar n-ai ce alege! Măcar candidaţii independenţi ar trebui să fie pe o listă unică, naţională. Aşa l-aş putea vota, cu inima împăcată, pe Toader Paleologu. Cred că e singurul candidat în legătură cu care, dacă l-aş alege, n-aş avea impresia că mi-a fost smuls, furat, votul.

Mai am două – trei zile să mă gândesc. Sunt hotărât să mă duc la urne. Nu ştiu pe cine să aleg. Să văd... Poate o clipă de inspiraţie o să-mi rezolve dilema. Or fi având şi politicienii Dumnezeul lor. Fiecare partid cu al lui? Mă gândesc că cetăţeanul turmentat avea şi el aceeaşi problemă. Chestia naibii! Nici „afumat” să nu ştii pe cine ai de votat?!




luni, 5 decembrie 2016

Petiţiune sau dilema rece

„Ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră...”, vorba unui personaj care, fiind în viaţă, e deja istorie, mă alătur şi eu criticilor formulate de „Coaliţia Rogerius” cu privire la faptul că pe banii noştri, şi nu puţini, tremurăm la domiciliul.

Ca atare, aş formula următoarea PETIŢIUNE:

Stimate domnule primar,
Dacă vă dau 10% din salariul meu lunar pentru a achita cheltuielile de întreţinere, pretenţia mea de a beneficia, într-un mod decent, de confort termic şi de apă caldă acolo unde locuiesc este chiar atât de deplasată?!

Vă invit pe toţi cei care consideraţi că plătiţi cât nu face pentru căldura care nu mai vine, să răspândim acesată petiţie. Puteţi completa, după caz, fiecare, suma pe care o plătiţi lunar pentru cheltuielile de întreţinere.

 Citeşte şi dă mai departe! Să vedem dacă contează!