Fătărnicia ucide!

Pe malul stâng al Crişului Repede, la doi paşi în aval de podul Dacia, stă, de-o veşnicie, un plop. Puţină lume ştie că acest copac i-a fost nespus de drag Annei Marossy, cel mai de statornic iubitor şi apărător al naturii pe care l-a avut Bihorul.

Plopul, mai bătrân decât veacul, se vedea foarte bine de la fereastra locuinţei ei, aflată pe malul celălalt al râului. Anna Marossy l-a luat în paza sa acum vreo 10 ani, atunci când autorităţile locale au început să distrugă lunca Crişului. Ea a fost cea care l-a scăpat de furia buldozerelor. Acum, când „ultimul războinic al naturii” nu mai e printre noi, falnicul arbore a fost condamnat şi executat fără scrupule.

În urmă cu câteva zile, plopul, la poalele căruia tocmai ce-a răsărit o crâşmă cu pretenţii, a fost „toaletat”. Efectele operaţiunii de mutilare n-au întârziat să şi apară. Vârfurile coronamentului, atât cât a mai rămas din el, se usucă văzând cu ochii. Copacul, a cărui vârstă a fost aproximată de specialişti la 120 ani, moare pe picioare. Ceea ce ce întâmplă e cu atât mai trist cu cât, până mai ieri, arborele părea s-o ducă foarte bine.

Eu cred că sunt cel puţin două motive pentru care plopul acesta merita o altă soartă. Trebuia declarat monument şi tratat ca atare, în primul rând, pentru că a fost „al doamnei Marossy” şi, în al doilea rând, datorită venerabilei sale vârste. Nu ştiu dacă mai sunt, în ţară sau chiar în Europa, mulţi alţii ca el. Într-un „oraş verde” copacul ar fi devenit, cu siguranţă, obiectiv turistic.

In schimb, iată cum făţarnicii ei prieteni, cei care s-au folosit de experienţa dumneaei şi de reputaţia nepătată pe care o avea, calcă acum în picioare tot ce ar fi trebuit să înţeleagă din „testamentul spiritual” lăsat de acest desăvârşit ocrotitor a tot ceea ce e viu. Sunt uimit să văd cât de repede a putut să uite Ilie Bolojan încrederea pe care Anna Marossy i-a acordat-o! Mă miră să constat cum s-au schimbat priorităţile şi principiile celor care atunci şi-au făcut un titlu de glorie şi un substanţial capital politic din „salvarea” luncii Crişului Repede! „Morţii cu morţii…”. El e un pragmatic. În numele „dezvoltării oraşului” rade, fără să clipească, copaci şi clădiri istorice.

Plopul Annei Marossy, până ieri un arbore cu un coronament regal, nu mai e decât umbra sfâşiată a ceea ce a fost. E cutremurător de trist să vezi cum cioatele sale desfrunzite se ridică spre cer, căutându-şi parcă salvatorul.

„Bravos, primare, halal să-ţi fie!”. Tu, cu şleahta ta de borfaşi şi incompetenţi, ai distrus, ireparabil, încă o părticică din moştenirea vie a acestui oraş! Nimic nu mă mai miră. Dar, am o singură întrebare; Dacă, întâmplător, ţi-ai aminti de Anna Marossy nu ţi-ar crăpa obrazul de ruşine?!

„Boala” lui Mălan

Mă rod niște gânduri. N-am pace și n-am ce le face... Dar sunt câteva întrebări pe care presa nu i le-a pus liderului de grup al liberalilor de la Consiliul Județean Bihor, Mircea Mălan. Sunt lucruri atât de evidente încât nu pot, trebuie să mă întreb: nu le știu sau există o oarecare complicitate cu „învingătorii”?

Am fost de-a dreptul uimit să văd cât tapaj face Mircea Mălan de problema legalității, în cazul alegerii noilor structuri de conducere ale CJ Bihor. Cel ce se vrea președintele Județului spune că el și colegii săi „vor face totul”, expresia îi aparține, „în limitele legii”, pentru ca noua majoritate să fie constituită în jurul PNL și să-l aibă, evident, pe el în frunte. Dar, avocatul Mircea Mălan vorbește de legalitate și calcă în străchini. Încă de două ori!

1.   1.  Legea spune, clar, că aleșii pot lipsi de la ședința de constituire, motivat, doar în caz de boală, dacă sunt internați, se află în delegație sau s-a întâmplat ceva ce poate aduce în discuție forța majoră. Întreb și eu, ca prostul, când s-au adunat în curtea CJ, aleșii PNL în care din situațiile de mai sus se aflau? Faptul că riscau să piardă conducerea administrației județene poate fi invocat oare ca un caz de „forță majoră”? Sau e boală curată?!

2.      2. Același Mircea Mălan, care vrea să conducă Bihorul spre noi culmi de prosperitate și progres, zice că ai lui vor uza de „toate mijloacele legale”, pentru a-și atinge obiectivele politice, adică pentru a pune mâna pe putere. Dar, în condițiile în care există deja o majoritate, formată din PSD-UDMR-ALDE, anunțată în mod public, prin ce mijloace legale poate fi pusă la cale o altă formulă politică de guvernare a județului?! Prin: corupție, amenințare, șantaj, cumpărarea unui vot, presiuni, etc. Acestea sunt mijloace „legale”?! Poate doar în mintea candidatului PNL! Chiar așa! Ce-ar fi dacă reprezentanții PNL ar anunța public căruia dintre aleșii PSD, UDMR sau ALDE au de gând să-i aplice „mijloacele legale” sus-amintite: șantaj, corupție, trafic de influență...?

Așa, și acum cireașa de pe tort! Apostolul legalității, Mircea Mălan, a lipsit, cică motivat, de la ședința de constituire a Consiliului Local Oradea. Da, da, el era pe două liste! Musai să se aleagă. Dar nu despre asta e vorba acum. Dacă a lipsit, repet „motivat”, pe lege, în care din situațiile de mai sus se afla? Era „în delegație”... la Consiliul Județean, să cumpere un vot? A fost „caz de forță majoră” că a pierdut șefia județului? Sau l-a lovit oarece boală, de ciudă că n-a luat un mandat mai mult, ca să taie și să spânzure. Desigur, în spiritul, atât de drag domniei sale, de respectare cu sfințenie al legii?!

Curată legalitate, coane Mircică! Dar, nu poți să-i duci de nas chiar pe toți. Nu suntem chiar toți, cum spunea liderul spiritual al dumintale, Ilie Bolojan, „proști sau ticăloși”. Mai și vedem niște chestii, știm câte ceva... Și, ce curaj!, punem întrebări la care nu ne așteptăm să primim răspunsuri...

PS: Absența „motivată” a aleșilor liberali de la ședința de constituire a CJ Bihor e și ea o eclatantă mostră de respect față de litera și spiritul legii. Doar că poate fi definită, mai corect, drept o manevră de obstrucție politică.

Marile manevre

Mic tratat de dat cu băţu’n balta politicii

Constituirea noilor structuri ale administraţiei locale şi judeţene din Oradea şi Bihor s-a făcut iar în proasta tradiţie a ultimelor decenii de „democraţie”. Aceleaşi manevre politice ieftine, greu de explicat.

Citeam slova unui mare gazetar al urbei noastre, iritat de „deturnarea” votului de la 5 iunie. S-am pardon. Votul s-a terminat în seara zilei respective, ceea ce a urmat e matematică. Cine cu cine leagă majoritatea?

Deşi programate să aibă loc în aceeaşi zi, pentru a reduce cât de mult posibil marja de manevră a „negociatorilor”, şedinţele de constituire a Consiliului Local Oradea şi a Consiliului Judeţean Bihor au avut parte de deznodăminte diferite. Cum s-ar spune, strategia prefectului a fost dejucată de liberalii care au boicotat şedinţa de la Judeţ. Prima impresie e că, astfel, oamenii lui Bolojan şi-au mai luat un interval de timp, în care să încerce, să forţeze chiar, constituirea altei majorităţi decât cea consfinţită prin protocolul deja semnat de PSD-UDMR şi ALDE.

Momentul a fost uşor penibil. Liberalii s-au adunat în curtea CJ. Erau de fapt acolo, dar refuzau să fie prezenţi. Nedemnă atitudine, tocmai din partea celor care pretind că au câştigat alegerile locale. Boicotul şedinţelor în care sunt aleşi noii reprezentanţi ai administraţiei are, la noi, în Bihor, o lungă şi murdară tradiţie.

Şi de data asta constituirea majorităţii a fost la mâna UDMR. Până în acest moment se poate spune că, având de ales între o variantă pragmatică (deşi scorul electoral e mai mic ca în alţi ani, puteau să îşi păstreze neatinse funcţiile de reprezentare, la nivel local şi judeţean) şi respectarea voinţei alegătorilor, aşa cum reiese ea din votul orădenilor (adică să dea liberalilor toată puterea şi responsabilitatea, aşa cum au vrut orădenii să le-o dea, pe 5 iunie – şi aici venim iar la ce înseamnă votul, cifrele sale şi tot ceea ce decurge din ele), UDMR a ales prima variantă. Mie personal mi se pare a fi alegerea corectă. Sigur, alţii vor avea altă părere. Dar, e cel puţin ciudat să vorbeşti despre respectarea opţiunii alegătorilor în mod selectiv, numai când îţi convine. Asta e aritmetica electorală. Dacă rezultatul la nivel judeţean ar fi fost la fel de bun ca şi cel din Oradea, liberalii nu ar fi avut astăzi nici o problemă. Înfrângerea, ca şi victoria, trebuie asumată. Nu zice nimeni că e uşor să fii „bărbat politic” şi exemple că nu e aşa avem, din păcate, destule.

Mircea Mălan ţine să „lupte până la capăt”. Ce slogan comunist! Ce se mai poate întâmpla după ce liberalii şi-au ales doi viceprimari la Oradea? Ce mai are de dat, la schimb, gruparea politică reprezentată de Ilie Bolojan. Tare mă tem că, de aici încolo, e loc numai pentru şantaj şi trafic de influenţă. Lucruri care, atunci când se petrec în sfera politicii, îi lasă reci pe procurorii DNA.

Revin, ce rost mai are, în această situaţie, blocajul de la Consiliul Judeţean? Una din variante ar fi aceea a viceprimarului cu termen redus. Dar, oare, ar fi dispus Bolojan să îl sacrifice pe unul din locotenenţii abia aleşi pentru un post în comanda Judeţului? Sau s-ar putea mulţumi liberalii cu două posturi de vicepreşedinţi la Consiliul Judeţean, susţinând alegerea lui Pasztor Sandor la conducerea instituţiei? Dar, în această ipoteză, PNL îşi ratează obiectivul politic. Mircea Mălan nu va mai fi preşedintele CJ Bihor. Atunci, ce folos? Încă ceva. Cred oare liberalii că, odată de Kiss şi-a pus semnătura pe un protocol, îl mai pot întoarce. Cuvântul dat a fost, cel puţin până acum, un titlu de glorie al UDMR în politică. Au să-l dea oare, într-o asemenea împrejurare. Şi, dacă da, ce pot promite liberalii. Unii spun că s-ar fi discutat de cine ştie ce „imunităţi” în faţa legii...

Deci, una peste alta, suntem, vorba lui Caragiale, „nici aşa, nici altminteri”, sau, mai bine zis, în plină mocirlă a luptei politice pentru putere. Şi, ce ironie, în acest timp, toţi vorbesc numai despre interesele judeţului, dezvoltare, pace...

Bad dog, poor dog

Ceea ce era de previzibil s-a si intamplat. Senatorul bihorean Cristian Bodea, a fost exclus - joi - din PNL. Cunoscut si ca blogger, sub pseudonimul “Bad Dog”, parlamentarul liberal este sau a fost, daca vreti, printre cei mai vizibili, cei mai vocali, dar, si cei mai articulati in argumentatie dintre oamenii PNL.

Paradoxal, cererea formulata de Cristian Bodea, in sensul inlocuirii intregii conduceri a PNL, vinovata se scorul electoral general destul de slab obtinut la alegerile locale, putea sa il avantajeze pe primarul Ilie Bolojan. S-a si speculat, in spatiul public, in legatura cu posibila instalare a primarului de Oradea la carma partidului. Criza politica interna si rezultatele obtinute la votul din 5 iunie erau argumente care ar fi putut sa conteze. Sigur, au fost si din aceia care s-au grabit sa puna rezultatul dezamagitor, mai ales cel de la Bucuresti, in carca secretarului-general. Acuzatia cea mai grava si, cel putin aparent, corecta fiind acceea ca, pe parcursul campaniei, Ilie Bolojan a jucat “egoist”, neglijandu-si atributiunile de conducator al “ostilitatilor” electorale. Una peste alta, s-a spus ca Bodea ar fi fost lansat, precum o torpila, care sa loveasca la varful partidului, netezindu-i calea lui Ilie Bolojan catre sefia PNL.

Daca asa a fost, si, judecand strict pe argumente logice, pare ca asa a fost, e cel putin curios ca secretarul-general al PNL n-a facut nimic pentru a-si salva colegul. Sau a facut, dar nu prea multe… nu destul cat sa-l scape pe Cristian Bodea. Ok, nu ma astept din partea nici unui politician sa fie un monument de recunostinta. Dar, macar statutul de coleg l-ar fi obligat cel putin la o pozitie publica favorabila “condamnatului”. Alta decat cea in care primarul a spus ca, parafrazez, “e foarte probabil ca senatorul sa fie exclus”. Sa i se fi sugerat oare lui Ilie Bolojan ca, daca pica duetul Blaga – Gorghiu, pica si el? Pentru ca, intelegand aceasta, secretarul-general si-a sacrificat “ortacul”…

Una peste alta, Cristian Bodea e urmatoarea victima, inca un “martir” din echipa politica a lui Cornel Popa. Batranul liberal n-a sarit nici el sa isi apere odrasla politica. Probabl, la randul lui, fostul presedinte de judet isi pazeste sansele. Cine stie, poate mai apuca un mandat de parlamentar, pana la binecuvantata pensie speciala. Un lucru e clar, daca la nivel national nu se intampla nimic, in PNL Bihor schimbarea garzii este cat se poate de evidenta. Toata puterea e acum in mana lui Ilie Bolojan. Ciudata situatie pentru un partid liberal, nu?

E pacat ca obtuzitatea, inertia si setea de putere a celor din conducerea centrala, precum si egoismul colegilor bihoreni, poate chiar o umbra de tiranie locala, au provocat sfarsitul prematur al unei cariere politice care putea sa mearga mai departe.

E simptomatic ca PNL a “mazilit”, dintr-o lovitura, un intelectual de marca, Toader Paleologu, si un tanar politician care, crezand sincer in valori liberale, precum democratia interna si libertatea de expresie, facea o figura distincta intr-o organizatie cu un tot mai accentuat profil cazon. Din nefericire pentru PNL Paleologu si Bodea nu sunt primii reprezentanti ai partidului care au plecat sau au fost siliti sa plece tocmai fiindca au practicat niste valori liberale. Genul asta de atitudine nu va contribui la imbunatatirea imaginii PNL si nici la castigarea alegerilor din toamna.

In PNL s-a strigat, inca o data; “Moarte intelectualilor!”. Zis si facut. Ca “faptele fac diferenta”.

Băi, bestiilor!

Privesc paralizat către ce se întâmplă, chiar în aceste zile, la Silvaş. E un coşmar. O crimă care nu mă lasă să dorm. Gândul că nu pot face nimic sau mai nimic mă umple de furie. Aşa se „radicalizează” un activist. Zău, îmi vine să vă dau foc. E mult, e prea mult. E prea de tot!

Când veţi înceta acest măcel?

Când veţi înţelege că, cu fiecare copac care cade sub mâinile voastre, luaţi din şirul vieţilor noastre, că ucideţi nu doar copacul, ci şi păsări, peşti... în ultimă instanţă oameni?

Când, descoperind crimele pe care le-aţi comis, le veţi spune oamenilor adevărul? Că arborii înseamnă viaţă, sănătate, frumuseţe, echilibru. Oare veţi recunoaşte vreodată că betoanele în care ne îngropaţi, încă de acum, sunt proiectul unui sarcofag planetar?Poate va fi prea târziu...

N-am vrut să duc mai departe demersul început pe această pagină. Scorul electoral m-a făcut să mă îndoiesc serios de poziţiile mele şi de puterea cuvântului de a deschide căi spre mai bine. Poate şi amărăciunea e o etapă, o încercare, care trebuie depăşită. Poate într-o zi orădenii vor descoperi că merită să fie respectaţi cu adevărat.

Am decis să nu tac. Ceea ce se întâmplă acum la Silvaş a fost palma care m-a trezit la realitate, imboldul care m-a împins înainte. Ştiu că scriu pentru o minoritate. Scriu pentru cei care gândesc ca mine. În raport cu restul, incapacitatea de a comunica real e şi mai mare, este de netrecut. Trebuie să scriu pentru a nu simţi că mi-am trădat valorile şi, mai ales, că i-am trădat pe aceia care gândesc şi simt la fel ca mine.

„Tăcerea este mormântul pe care îl săpăm neamului nostru”, spunea cineva. Eu nu vreau să fiu groparul oraşului meu şi nici părtaş al cioclilor lui. Poate greşesc, poate ăsta e viitorul, asta e viaţa de mâine a Oradiei... Dar nu pot consimţi, în tăcere, la mutilarea continuă a ce a mai rămas frumos la mine acasă.

Măcar atât. Să se ştie că se putea şi altfel. Să depunem mărturie pentru zbaterile noastre. Restul va veni de la sine. Când va fi să vie...

CE AŢI FĂCUT CU SILVAŞUL?!

Cred că cenuşa doamnei Marossy nu-şi găseşte odihnă, acolo pe vârfurile Apusenilor. De câteva zile, copacii care au mai rămas în vechea oază de linişte, verdeaţă şi recreere a Oradiei cad sub drujbele comandate de la distanţă de administraţia Bolojan. Cât de perfizi au fost politicienii! Înainte de campanie, au dus presa la faţa locului şi s-au lăudat cu ceea ce vor să facă. Însă abia acum s-au dezlănţuit. Copacii de pe insula aflată în amonte de Silvaş au fost tăiaţi la ras. În aşa-zisa zonă de picnic nu mai e pic de umbră. Sunt, în schimb, bănci de piatră, asfalt şi un pod. Un ditamai podul, de beton!, a fost tras către insula ce a rămas acum atât de pustie. Chiar nu era nevoie de acest pod în altă parte a oraşului? Chiar nu se putea face, dacă era neapărată nevoie, un pod din lemn şi funii, care să se încadreze armonios în mediu, mă rog, în ce a mai rămas din el?

Băi, bestiilor, voi ştiţi că insula asta e inundabilă? Se întâmplă de multe ori ca apele Crişului, atunci când cresc, să treacă peste bucata de pământ. Ce se va întâmpla cu locul acela, dacă nu vor mai fi copaci ca să fixeze solul? Se va duce dracului. Şi atunci o să rămâneţi cu băncile voastre în aer şi cu podul de mii de euro care va duce către nicăieri. Specialiştii lui peşte! Şi, la cum au curăţat locul, trebuie să ne aşteptăm să planteze şi o crâşmă pe insulă? Tot ce se poate. Avem cele mai mici salarii din ţară şi, cred, cele mai multe cârciumi. De lux! Nu se poate spune că am duce-o rău.

Recurs la istorie. Prima lovitură dată de Ilie Bolojan Silvaşului se leagă de ideea construcţiei noului pod rutier. Atunci s-au tăiat copaci, atunci zona a fost ruptă în două, evident în numele binelui public, şi tot atunci a încasat domnia sa o ţeapă de vreo jumătate de milion de euro, bani despre care nu se mai ştie nimic. Toţi am uitat de asta, nu-i aşa?

Ceea ce se întâmplă acum la Silvaş nu e decât lovitura de graţie. O lovitură care îl atinge şi pe orădeanul de rând. Locul de scaldă nu mai există şi, după cum se vede, ştrandul cel nou va fi numai pentru cei cu mare dare de mână. Restul la lighean!

Nu o dată şi nu puţini au fost aceia care l-au comparat pe Ilie Bolojan cu o locomotivă politică. Cu trimitere la un alt „titan” poreclit „Crucişătorul”, eu i-aş spune primarului „DISTRUGĂTORUL”. Sigur, când nu eşti de pe aici, când nu ai nimic în comun cu generaţiile care au crescut la Silvaş, nu-ţi pasă şi nu ai niciun fel de ezitări sau remuşcări. Nimic nu te împiedică să comiţi acest odios masacru. Oradea, „capitală verde”, pe dracu!

fotografiile aparţin colegei mele de liceu Eugenia - Jeni - Petrescu. Mulţumesc!