Bolovanu’ e mai tare ca Videanu?!

 
De câteva zile, pe strada Ady Endre, se desfăşoară un spectacol greu de egalat. Muncitorii Selinei, firma care pare a avea monopol pe tot ce se sapă şi se-ngroapă în Oradea - fostă Mare, au scos un şir de borduri, numai pentru a-l îngropa la loc. E drept că, alături de vechile cuburi de piatră, au mai plantat şi nişte dale turnate în ciment, vrând probabil să construiască – deşi termenul mi se pare absolut impropriu - un fel de rigolă. Zău nu merita deranjul şi, cu atât mai puţin, cheltuiala.

Sigur că nu e prima dată când „firma de casă” ne răsfaţă privirile cu asemenea lucrări. Apropo, cred că, graţie lor, putem să-i privim de sus pe cei din Caracal. Am mai văzut, în Oradea, mai precis pe drumul spre Universitate, cum vechile borduri au fost îngropate, deasupra lor fiind clădite, pe două rânduri, altele noi. Fain gesheft! Întrebarea-i pentru cine?

A mai existat un politician celebru care făcea trotuare cu firmele din „dotare”. Vă mai amintiţi de el? Se numeşte Adriean Videanu. Ăsta schimba bordurile şi când nu era cazul. Bolojan e şi mai tare, jonglează cu ele, dovedind o dexteritate de invidiat chiar şi pentru un scamator profesionist. Ba le-ngroapă, ba le scoate, ba le zideşte... Întrebarea e: „Cine plăteşte?”. Eu, tu, noi, voi..., evident! De fapt, asta e încă o întrebare pe care – şocant, nu? – nimeni nu o pune. Nu vede sau nu e nimeni curios cât costă acest număr de magie?

Mă tem că nu-i deloc uşor să justifici o treabă atât de nătângă. Să fie bani de campanie? Pică numa’ bine, nu-i aşa? Videanu nu e tocmai în largul lui zilele astea, oare le-o veni rândul şi altora? Tare mă tem că nu. Procurorii bihoreni sunt deştepţi, ei nu dau în gropi.

Curat neconstituţional, coane Ilie!

Zeii au vorbit, referendumul a picat. Cea mai înaltă instanţă a României, Curtea Constituţională, a decis că, la 5 iunie a.c., Oradea nu poate vota pentru unirea cu Sînmartinul. Două par a fi, în acest moment, motivele invocate de CCR. Primul, nici o prevedere privind modificarea legislaţiei cu privire la organizarea consultărilor populare nu poate fi aplicată, dacă nu a fost adoptată cu cel puţin un an înainte de data la care ar urma să aibă loc referendumul. Şi al doilea, alegerile locale nu pot avea loc simultan cu consultarea populaţiei. De aici, eu înţeleg că Legea Referendumului, dată peste cap de Guvernul Cioloş, în urma presiunilor exercitate de primarul Ilie Bolojan, în forma ei actuală, este, în integralitatea ei, neconstituţională. Adică ilegală!

Aşadar, fie că ne place, fie că nu, referendumul nu va mai avea loc. Nu pe 5 iunie 2016!

„Fiat justitia, pereat mundus!”.

Acum să discutăm despre consecinţele acestei decizii.

Faptul că proiectul primarului Bolojan a căzut, atât de „glorios”, fiindcă domnia sa a ţinut cu tot dinadinsul să forţeze limitele legii şi ale celui mai elementar civism, este sau ar trebui să producă urmări mai usturătoare decât o moţiune de cenzură.

Ilie Bolojan nu s-a compromis doar pe el. Din punct de vedere moral, un ins care a abuzat de putere pentru a pune la care o tentativă de încălcare a Legii Fundamentale, nu mai e demn de a se afla în fruntea unei comunităţi. Primarul Oradiei a instigat Guvernul Cioloş să se facă părtaş la această „infracţiune politică”. Astfel a pus şi executivul într-o poziţie mai mult decât delicată.

În termeni politici, căderea unei iniţiative, a unui proiect legislativ sau invalidarea acestuia, ori, cum se întâmplă în cazul nostru, a unui proiect important precum cel al „fuziunii”, ar trebui să aibă consecinţe similare cu cele ale unei moţiuni de cenzură. Cel puţin în plan moral.

Cu toate plusurile şi minusurile activităţii sale, dacă ar mai avea un dram de onoare şi nu s-ar ascunde după fraza pe care am auzit că o invocă des: „Asta-i politica”, în acest moment, Ilie Bolojan ar trebui să îşi retragă candidatura.

Logica e simplă, viaţa, instanţele, până şi partenerii din Sînmartin, au respins proiectul său. De aici înainte, orice tentativă de curtare a electoratului e un soi de viol politic. La ce să ne putem aştepta acum? Pe logica lui: „Dacă voi nu mă vreţi, eu (tot) vă vreau!”, primarul Oradiei o să-i instige pe orădeni să participe la un vot neconstituţional, pe care l-ar putea pune la care fiindcă e "în interesul lor"?!

Încă ceva, toţi aceia pe care i-a târât după el în acest joc, despre care ştia, din capul locului, că e murdar, şi mă refer aici mai ales la consilierii locali, ar trebui să-i cerară socoteală primarului. Oare nu e el cel care i-a pus pe aleşi să votete, iată, o Hotărâre care se dovedeşte a fi dincolo de limita legii? Acest fapt poate rămâne fără consecinţe?

Sigur, nu îmi fac iluzii. Şi de data asta, Ilie Bolojan va merge mai departe, îşi va continua campania electorală, nu va comenta decizia Curţii pentru că, nu-i aşa?, deciziile instanţei nu se comentează. Şi, apoi, „Pupat, toţi, Piaţa Unirii”. Pe scurt, primarul, ciracii săi politici şi lacheii de serviciu se vor comporta ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic grav. Vor face asta pentru că aşa le convine, pentru că astfel se pot minimiza daunele politice. Pentru că ei chiar ne cred proşti. Pentru că îşi spun că nu pricepem nimic din ce se întâmplă şi, mai ales, nu suntem în stare să facem nimic.

Dar noi chiar înţelegem? Oare ne pasă? Orădenii înţeleg cât grele şi pline de conţinut politic sunt consecinţele deciziei de azi a Curţii Constituţionale? Nu îndemn pe nimeni să iasă în stradă şi să-l scoată afară, cu forţa, pe cel care, de azi înainte, din punct de vedere moral, nu mai e decât un impostor „uitat” de propriul destin în fruntea oraşului. Dar, nici nu putem asista senini la un viol, în urma căruia făptuitorul, prins de poliţişti, scapă, până la urmă, nepedepsit.

De data asta, pe 5 iunie, JUDECĂTORII SUNTEM NOI. Stă în puterea fiecăruia, mai ales în puterea noastră de a înţelege, să pătrundem sensurile evenimentelor care au ajuns astăzi la acest deznodământ atât de nefericit. Şi apoi trebuie să acţionăm în consecinţă.

Nu vreau să îndemn pe nimeni să voteze împotriva cuiva sau pentru altcineva. Spun doar că eu nu pot accepta ca om cu mentalitate de brigand, care a nesocotit instituţii ale statului (A.E.R., B.E.C.), organisme internaţionale (Comisia de la Veneţia), legi (Legea Referendumului) şi care, compromitându-se pe el, a compromis Guvernul României să conducă oraşul în care vreau să trăiesc. E ca şi cum ai şti despre cineva că fură şi l-ai pune directorul firmei tale. Pentru că e harnic…

Pentru fiecare din noi, ziua de azi ar trebui să fie un moment de adâncă meditaţie. Eu zic să procedăm ardeleneşte, să şedem şi că cugetăm. Măcar atât putem face pentru Oradea. Măcar o dată la patru ani.

Primarul ne-a plecat in munti?

Cea de a patra rundă a dezbaterilor electorale, televizate, cu candidaţii la Primăria Oradea e învăluită în mister

-         falsă cronică TV - partea a doua. Şi ultima. Scrisă doar la insitenţele telespectatorilor.

Absent nemotivat

„La pomul lăudat...” nu-l căuta pe candidat! Dacă cineva şi-a dorit să vadă una din puţinele dezbateri electorale cu care ne-ar fi putut delecta această campanie, aşa cum mi-am dorit şi eu, a cam fost nevoit să îşi pună pofta-n cui.

Cum vă spuneam şi în postarea anterioară, candidaţii PNL au lipsit de la prima rundă de dialoguri electorale, găzduită marţi după-amiaza, la TVR Cluj. Dar asta nu e tot.

Stupoare, Ilie Bolojan a lipsit şi de la întâlnirea „naţională”, programată cu contracandidaţii săi. Susele spune că primarul în funcţie a declinat invitaţia de a participa la „duelul” serii, ce urma să aibă loc în acelaşi studio de televiziune, dar, la o oră ceva mai târzie. Cel puţin e consecvent.... Nu stă de vorbă.

Bieţii oameni de televiziune din Cluj, au fost nevoiţi să încropească în mare grabă ceva, pentru intervalul orar 21.00 – 22.00, când fuseseră lăsaţi descoperiţi de trei dintre cei şase candidaţi aşteptaţi de la Oradea. Numai cine a lucrat în televiziune ştie ce înseamnă să fii lăsat cu ochii-n soare.

Candidatul PNL pentru funcţia de primar al Oradiei, la fel ca şi reprezentanţii ALDE şi PPMT, n-au făcut efortul de a da o fugă, pe seară, până în capitala Ardealului. Bolojan e convins că nu poate să piardă. Ceilalţi doi, Herchi şi Zatyko, ştiu că nu au ce pierde.

În ceea ce îl priveşte pe primarul în funcţie, explicaţia conform căreia o întâlnire cu Horea Vuşcan nu i-ar fi picat tocmai bine este cel puţin plauzibilă. Candidatul lui Băsescu a fost până acum sarea şi piperul campaniei şi, aseară, starul show-ului electoral.

Gică Contra şi Horică Anti

Impozite, datoria publică aproape de nivelul Capitalei, nepotism, politizarea funcţiilor din administraţie, etc. Nimic nu i-a scăpat lui Vuşcan. „UDMR, împreună cu PNL a amanetat Primăria Oradiei”, a spus candidatul propus de PMP.

Adelina Coste, dezavantajată şi de această dată de scenariu emisiunii, pentru că, nici dacă Ilie Bolojan ar fi făcut deplasarea la Cluj, ea nu ar fi avut ocazia de a-l întâlni, direct, în studio, a acuzat lipsa de transparenţă a administraţiei liberale. Licitaţiile, spunea candidatul PSD, sunt „publicate preferenţial, numai cele care vrea administraţia să apară”.

Aruncând cu acuze în stânga şi-n dreapta, la propriu şi conform eşichierului politic, Vuşcan a reuşit să-l irite până şi pe moderatorul emisiunii. Acesta i-a trântit-o, spunându-i că nu are „experienţă în administraţia locală”. Candidatul părea să joace, credibil chiar, cartea omului antisitem. Ce ghinion pe el că electoratul orădean nu pare să caute, cel puţin deocamdată, un asemenea profil de politician!

În ce priveşte spinoasa problemă a referendumului, Vuşcan s-a declarat de acord cu „unirea”. Însă, numai dacă, în urma acesteia, „impozitele şi taxele plătite de orădeni vor ajunge la nivelul celor din Sînmartin”!

Ce aţi face în prima zi de mandat?, a întrebat moderatorul.

Vuşcan – ar elimina taxele de parcare, pe care le consideră o „jecmăneală”.

Huszar – şi-ar pune la punct o echipă

Coste – ar organiza un program de audienţe, pentru că „în opt ani de mandat, actualul primar n-a participat la nici măcar o astfel de întâlnire cu orădenii.

Ei, cam asta a fost. Puţin, prost şi... fără rost.

Puricii si elefantul

-         falsă cronică TV

Din perspectiva dezbaterilor electorale, prea puţin vizibile până acum, deşi iată jumătate din campanie s-a cam dus, ziua de 24 mai 2016 a fost una cu adevărat însemnată. Pe parcursul după-amiezei, în trei studiouri de televiziune, au avut loc nu mai puţin decât cinci runde de discuţii, la care au participat, în premieră!, toţi candidaţii pentru funcţia de primar al Oradiei, plus alţi câţiva aspiranţi înscrişi în cursa pentru Consiliul Local sau Consiliul Judeţean Bihor.

Cum şi cam ce s-a văzut la mine acasă, din fotoliul proprietate personală:

Cu sondajul aţi tunat eşafodajul

Prima dispută, în ordine cronologică, a fost cea găzduită de DIGI 24. Întâlnirea a început cu difuzarea datelor obţinute în urma efectuării unui sondaj de opinie, date conform cărora primarul Ilie Bolojan ar fi ales din nou de 59% dintre orădeni. Dincolo de faptul că, faţă de rezultatul obţinut acum patru ani, primarul în funcţie a pierdut, în sondaj, şapte procente, ceea ce nu e puţin lucru, merită remarcat scorul candidatului UDMR. Huszar Istvan e departe de proporţia maghiarilor din Oradea, cca. 25%, având numai patru procente din intenţiile de vot. Cu onorabilul unu la sută, cât ar obţine PPMT, se pune întrebarea unde au dispărut voturile etnicilor maghiari din Oradea? E clar că nu s-au dus către primar, la fel cum e foarte clar că ceva nu e în regulă cu acest sondaj.

Dar să revenim la discuţie. Ceea ce a frapat a fost discursul autist, uşor arogant, spus apăsat, după modelul Iohannis, al primarului în funcţie. Pentru Ilie Bolojan întâlnirea de la DIGI 24 nu a fost decât o tribună de la care şi-a transmis, de voie, mesajele electorale.

Candidatul UDMR poate zice că a fost uşor defavorizat, fiindcă singura întrebare curajoasă din această rundă a fost cea care i-a revenit lui. Huszar Istvan a trebuit să spună dacă susţine în continuare că ideea unirii cu Sînmartinul nu ar face bine Oradiei. Adică, clar, singurul candidat redutabil aflat la acea masă se opune, vezi Doamne, „dezvoltării”.

Dar a avut şi primarul în funcţie un moment în care a călcat strâmb. Dar a fost numai voia sorţii. Ilie Bolojan e singurul candidat care a ezitat să răspundă tranşant la întrebarea: Aţi demisiona din funcţie, dacă aţi fi cercetat de DNA? În vreme ce Huszar Istvan şi Zatyko Gyula (PPMT) au spus, categoric, „Da”. Primarul Bolojan a ezitat, a încercat unele explicaţii şi, în final, a lăsat impresia că se agaţă de scaun. Da, vorbim despre acelaşi om care, după cum remarca într-o altă dezbatere, Daniel Meze, candidat al PMP, spunea că cândva că „două mandate în funcţia de primar sunt suficiente”, dar, acum ni-l cere pe al treilea.

Am mai aflat că şi strada Aurel Lazăr urmează să fie prinsă în proiectul amenajării de noi rute exclusiv pietonale, în eventualitatea în care administraţia Bolojan îşi va continua mandatul.

În rest, mai nimic, poate doar o curiozitate. E un adevărat miracol politic cum s-a făcut că, în această primă rundă, sorţii l-au protejat pe primarul în funcţie, trimiţându-l în „ring” doar cu parteneri care nu-i puteau da bătăi de cap, în prezenţa cărora şi-a făcut jocul şi, deci, se poate simţi ca un învingător. Cel puţin unul de etapă.

Cei parcă mai interesaţi de asaltul primăriei, au venit abia în tura a doua.

Horia Vuşcan, candidatul PMP pentru funcţia de primar al Oradiei, l-a luat tare pe primar încă de la început, însă, vai!, în lipsă. Omul lui Băsescu a subliniat că Oradea are o fiscalitate împovărătoare, mult mai grea, spunea el, decât alte oraşe din împrejurimi şi decât îi place primarului în funcţie să recunoască. Nici candidatul ALDE, Ştefan Herchi, nu s-a lăsat mai prejos. A vorbit despre uriaşa datorie a oraşului, „investiţii care nu au adus mai mulţi bani orădenilor”, şi despre distanţa cu care primarul în funcţie îi tratează pe cetăţeni.

Dacă vi se pare că ar lipsi un personaj important, candidatul opoziţiei, aveţi dreptate. Să-mi fie cu iertare, candidatul PSD, Adelina Coste, nu s-a prea văzut. Nu câştigi primăria amintindu-le orădenilor că, astă iarnă, au tremurat în case. Ei ştiu asta. Unde mai pui că doamna a avut ghinionul de a nu îl întâlni pe primarul Ilie Bolojan în nici una dintre confruntările directe de pe parcursul zilei, bătălii care abia vor începe.

Intermezzo de la Cluj

Cea de a treia rundă de discuţii cu subiect electoral a serii s-a desfăşurat în studiourile TVR Cluj. Surpriză. Au lipsit, printre alţii ca ALDE şi PPMT, chiar şi reprezentanţii partidului „la putere” în Bihor, liberalii. Oare tactica fugii de dezbateri se aplică şi altor candidaţi din PNL sau numai Ilie Bolojan poate vorbi în numele „echipei”, iar el, oricât ar fi de valoros, nu are încă darul ubicuităţii. Poate pe ceilalţi nu-i duce mintea...

În studioul clujean au fost: Mihai Togor (PSD), Kecskes Iren (UDMR) şi Daniel Meze (PMP). Plus un consens general. Cei trei parcă ar fi fost înţeleşi să dojenească, dar cu blândeţe, actuala administraţie. Avem impozite mari, costuri ridicate la întreţinere şi venituri mici.

Reprezentanta UDMR, aspirant la un mandat în Consiliul Local Oradea, ne-a adus la cunoştinţă că orădenii îşi părăsesc oraşul, fiindcă nu găsesc aici salarii mai mari, posibilităţi de petrecere a timpului liber, mai multe activităţi culturale, etc.

Mihai Togor, care se vrea şi el în Consiliul Oradiei, a întărit ideea, subliniind că şoselele, parcările sau podurile nu ne pot face pe toţi mai fericiţi. Şi încă o remarcă interesantă, venită din partea candidatului social-democrat. Dacă banii pentru noul aquapark au fost daţi, în proporţie de circa 60%, din cei ai orădenilor, cum se poate că, judecând după tarifele propuse, cel puţin jumătate vor vedea investiţia doar de dincolo de gard?

O temă care nu poate să lipsească de la nici o dezbatere sau din nici o campanie electorală, Universitatea din Oradea. Ea a devenit „dama de companie” a tuturor politicienilor. Toţi o vor, înainte de alegeri, şi toţi o uită, după.

Următoarele confruntări electorale, tot azi, de la ora 21.00, respectiv 22.00, pe TVR 1. În prima rundă, ca să vezi drace!, intră Ilie Bolojan, Horea Vuşcan şi Ştefan Herchi. Iar în cea de a doua: Adelina Coste, Zatyko Gyula (PPMT) şi Huszar Istvan.

Va urma. Poate...

Copacii Oradiei mor in picioare!

Motto: Toaletarea, după mintea lor,

Înseamnă, sigur, un omor.

Curată crimă cu premeditare,

Că tot ce taie azi, la anu’, moare.

Zilele trecute a avut loc o altă intervenţie brutală, efectuată la nivelul coronamentului unui copac de pe malul Crişului. O salcie, aparent sănătoasă, a fost pur şi simplu mutilată, în vreme ce vecina ei, a cărei coroană are într-adevăr destule crengi uscate, a scăpat neatinsă. Băieţii cu drujba or fi greşit “adrisantul”, dar asta nu poate fi o scuză, fiindcă ei se ţin “specialişti”.

Dacă am fi cinici, am putea face pariuri în legătură cu speranţa de viaţă a acestor “mari mutilaţi” ai Oradiei zilelor noastre. Asta cu atât mai mult cu cât, în mod cât se poate de evident, sălciile şi plopii de pe malul stâng al Crişului Repede, din imediata vecinătate a aleii Gojdu, se sting în picioare. Din fericire, dincolo, pe partea cealaltă a râului, situaţia e diferită. Cred că grinda de beton, turnată în cursul lucrărilor de amenajare a malului, pentru fixarea acestuia, face ca apa ce pătrunde în sol să fie mai puţină decât era înainte. Rezultatul se vede. Dacă ecologiştii nu i-au lăsat să taie copacii, edilii şi complicii lor au găsit o soluţie să le facă de petrecanie. Vă mulţumim pentru că vă pasă de sănătatea noastră!

L-a popit Sînmartin(ul)!

 „Deci aşa şi prin urmare...”, Consiliul Local al comunei Sînmartin a decis că referendumul pentru unirea cu Oradea e „expirat”. Hotărârea, cel puţin dubioasă, măcar prin resorturile ei necunoscute încă, l-a pus pe Ilie Bolojan, candidatul PNL pentru funcţia de primar al Oradiei, într-o poziţie de un ridicol absolut. Numai un politician îşi poate reveni dintr-o asemenea ruşine. S-ar uni el, dar, iată, nu mai are cu cine. „S-a furat mireasa!”. În cazul acesta, putem spune chiar că s-a furat pe ea însăşi...

Decizia aleşilor din comuna vecină este cu atât mai ciudată cu cât a fost iniţiată tocmai de grupul consilierilor liberali. Nu aş exclude ipoteza unei tentative de şantaj. Cineva, poate primarul Lucian Popuş, urmăreşte o ţintă, iar Ilie Bolojan – altfel un negociator nu foarte subtil – trebuie determinat să dea curs acestei ipotetice solicitări. Un lucru e clar, miroase a trădare. Dar, vorba aia: „Să ştim şi noi”. Nu este exclus ca, peste o zi sau două, într-o şedinţă extraordinară, aleşii să se răzgândească. Depinde pe ce parte se trezesc în dimineţile următoare. Primarul comunei Sînmartin a mai lăsat să se înţeleagă şi în alte rânduri că lucrurile nu merg tocmai cum şi-ar fi dorit şi că ceva s-ar putea schimba. Se pare că, fiind ori prea ocupat ori prea sigur de sine, Ilie Bolojan n-a ţinut cont de semnalele „din teritoriu”. În ultima vreme s-au vehiculat chiar şi unele scenarii de-a dreptul îndrăzneţe, privind modul în care ar urma să se facă „unirea”, dacă cel de al treilea referendum va trece. Cică, deşi ales, primarul ar fi urmat să demisioneze, iar forţe oculte aveau misiunea de a zădărnici întrunirea Consiliului Local trei luni la rând. Fără primar şi cu forul deliberativ dizolvat, Sînmartinul ar fi devenit o pradă sigură pentru Oradea, administraţia liberală urmând să treacă la o veritabilă anexare a comunei vecine. Pare prea de tot? Nu uitaţi că, în materie de referendum, primarul Oradiei a sfidat o decizie a Biroului Electoral Central, propunând Consiliului Local să voteze organizarea consultării populare, la 5 iunie a.c., deşi BEC i-a dat în scris că nu are voie să facă asta.

Nu e exclus ca aleşii din Sînmartin să fi simţit pulsul alegătorilor şi, acum în prag de votare, să nu îşi asume dispariţia comunei de pe harta administrativă a Bihorului. Dar nici aici lucrurile nu sunt definitive. Cine ştie ce poate vota noul consiliu? Totuşi, Sînmartinul pare să s-a trezit din vrajă, şi-a consumat entuziasmul de mai an şi acum, cu mintea cea de pe urmă, bagă de seamă şi la dezavantajele „unirii”. Nu e lucru puţin să vrei să intri cu buldozerul în curtea a zece familii. Oamenii văd şi, chiar dacă merge mai încet, pricep.

Una peste alta, lovitura vine de unde Ilie Bolojan se aştepta cel mai puţin. În acest moment primarul, care se prezenta drept omul providenţial al „Oradiei Mari”, a rămas fără cel mai important vector al său de campanie. Mai mult, cum să-l votezi, dacă şi ai lui l-au trădat?! În plus, decizia Consiliului din Sînmartin poate aduce o doză de adrenalină în această campanie, atât de plicticoasă de parcă nici n-ar fi. Acum se va vedea cine trage cu adevărat pentru postul de primar al Oradiei. E o breşă uriaşă în citadela liberală. Cine se va avânta spre ea are şanse să-i facă... „figura”.

Se poate spune că, deoarece, prin neprezentare la consultările anterioare, am contribuit din plin la acest deznodământ nefericit, noi, orădenii, suntem primii care am pus cruce Oradiei Mari, capitalei turismului balnear din România, dezvoltării, etc.

Azi Ilie Bolojan e groggy. Citiţi-i declaraţiile şi veţi vedea. Reacţia lui e una de negare a realităţii. Ar trece şi peste asta ca să îşi vadă visul împlinit. Primarul Oradiei spune că un consiliu nu poate „casa” rezultatul unui referendum, că aleşii nu pot trece peste voinţa celor pe care îi reprezintă. Chiar are dreptate. Doar că decizia Consiliului Local Sînmartin nu e cu nimic mai ortodoxă decât cea a Consiliului Local Oradea amintită mai sus.

Ziua de 23 mai 2016 e un moment de cumpănă pentru Ilie Bolojan. Poate un semn... Sunt convins că nu se va lăsa. Dar, nori negri mai sunt la orizont. Joi, Curtea Constituţională va decide dacă Ordonanţa de Urgenţă, votată de dragul lui, trece examenul Legii Supreme ori ba.

În fond, dacă se alege iar, mai are patru ani să facă „unirea”. Poate cu Oşorheiul, Sîntandreiul, Nojoridul sau cu cine o vrea el. Cu Birtinul!

Şatra de carte

Târgul de carte "Gaudeamus" şi-a strâns cortul şi s-a dus.
N-au venit chiar toti marii editori din România, dar, e foarte bine, e de-a dreptul minunat ca asa ceva se poate întâmpla şi la Oradea.

Evenimentul e o desfătare pentru "minte, inima si literatura". Să tot stai în "târg". numa' să te ţină şi buzunarele. Cărţi pe alese, muzica aleasă pe sprânceană, evenimente... şi, cum as putea să uit!, oameni faini. De-ai noştri, de-ai casei şi de pe aiurea. Unul dintre ei este Valentin Ajder, directorul editurii Eikon. El e un personaj şi, mai mult decât atât, e unul dintre acei oameni care, sfidând "criza cărţii", criza economică, dacă vreţi, şi criza valorilor, se încăpăţânează să mai scoată cărti, din câte am auzit, uneori, chiar şi în pierdere. Dacă ne putem imagina oameni - eroi - apţi să salveze cartea, el e unul din ei.

Târgul de carte este evenimentul pentru care merită să pui bani de-o parte, ca să poţi cumpăra cărţi cât să ai de citit până la ediţia următoare.

Şi totuşi... Nu vreau să fiu patetic, cu atât mai puţin, nu încerc sa fiu subliminal; "Oradea merită mai mult!". Să reformulez, fără trimiteri, la sloganuri electorale: "Cartea merită mai mult!". Poate că parcul şi cortul nu sunt cele mai bune locuri pentru desfăşurarea unui târg de carte. Nu pot să cred că ăsta e locul culturii în Oradea. 
Găsesc că e inacceptabil să fie aşa. Deşi cititorii n-au rupt "pereţii", a fost lume destul de multă. Din când în când, înăuntru era chiar înghesuială. În aceste condiţii, tihna de care ai nevoie ca să te apleci asupra unui titlu, să înţelegi dacă vrei sau nu acea carte, era greu de aflat. În plus, "căldura mare, mon cher". Cortul contribuia din plin la impresia de provizoriu, provincial... Crede cineva că, hai să dau un exemplu, oameni ca Andrei Pleşu sau Gabriel Liiceanu, ar accepta sa prezinte cărţi în condiţiile din "târgul" nostru? Mă îndoiesc. Locul dezbaterilor şi al prezentărilor era în drumul vizitatorilor, se tot muta după soare, mai exact după umbră, şi adeseori s-a dovedit prea mic pentru public şi pentru titlurile prezentate.

Cred că Oradea are locuri mai potrivite pentru un astfel de eveniment: Teatrul, Casa de Cultură, sala expoziţională de lângă Lotus, cum i-o fi zicând... curtea Cetăţii, Corso-ul, Piaţa Unirii, Sala Sporturilor... pentru spaţiile deschise se pot amenaja standuri şi, în apropierea lor, se pot găsi săli propice lansărilor de carte.

E nevoie de mai mult şi cred ca se poate. La anu' va fi mai bine! sper...

P.S. Graţie unor prieteni, am avut şi eu onoarea de a fi invitat să vorbesc despre o carte. Vă recomand din toată inima "Chipul Rugului Aprins", apărută la editura EIKON, sub semnătura doamnei Carmen Ciornea. Mă tem că n-am fost la înălţimea auditoriului. Dar, oricum, ţin să le mulţumesc tuturor.

Un primar nervos

Primarul are draci. Mai că l-ai înţelege şi l-ai compătimi, dacă n-ai şti că s-a băgat singur în asta.

PSD, Avocatul Poporului şi Curtea Constituţională i-ar putea strica socotelile cu cel de al treilea referendum. În vreme ce unii de pe acilea se fac că plouă, că nu văd care sunt marile probleme, problemele reale cele legate de modul în care a fost pusă la cale cea de a treia consultare populară, alţii, mai ageri, de la Bucureşti, au băgat de seamă că nu e deloc corect să întorci peste cap o lege, doar ca să-ţi împlineşti „pohta ce-ai pohtit”.

Ce face primarul Ilie Bolojan când e nervos? Ameninţă. Un liberal şi nu oricare liberal, însuşi preşedintele executiv al PNL, îi avertizează pe cei care vor mai pomeni despre presupusele sale interese imobiliare legate de „unificarea” cu Sînmartinul, că vor ajunge în faţa judecătorilor. Credeam că liberalii preţuiesc libertatea de expresie mai mult decât propria imagine...

Poate că „stimabilul” s-ar aştepta să ne facem toţi că nu vedem, să înghiţim pe nemestecate afirmaţii precum cea conform căreia, modificând Legea Referendumului, Guvernul n-a făcut decât nişte, citez: „precizări”, în legătură cu modul de organizare al acestuia.

V-am mai spus că Ilie Bolojan e tipul de om care crede că toţi sunt proşti, numa’ el e deştept! Cum adică „precizări”, când ai dat peste cap o LEGE, ai trecut peste decizii ale unor instituţii şi organisme de stat (BEC şi AEP), ai schimbat tot: secţii, liste, vot, orar, etc.??!! În calitate de „iniţiator” al aberantei Ordonanţe Ilie Bolojan ştie cel mai bine cum a făcut cârpă din lege.

Deci, iată, d’aia e nervos primarul, fiindcă mai sunt unii care văd şi nu vor să tacă. Asta nu-i place. Prea s-a învăţat să-i spună toată lumea: „Da şefu’. Să trăiţi!”. Ce urmează? Să-i ameninţe cu tribunalul pe toţi cei care au un alt punct de vedere şi curajul de a spune asta?! Trăiască şi înflorească (a)liberalismul de Oradea!

Cu legea pe lege călcând

Inevitabilul s-a produs. Dacă tot a picat pe masa Guvernului „legea lui Bolojan”, mai precis Ordonanţa a trecut. N-am încotro, trebuie să recunosc că Ilie Bolojan e tare! Atât de tare încât a reuşit să întoarcă o lege şi un întreg guvern după placul lui.

Mă bucur că, în cele din urmă, referendumul privind „unirea” cu Sînmartinul va avea loc. Nu încape vorbă că şi aceia care spun că autonomia locală este un argument important în această dezbatere au partea lor de adevăr. Până la urmă, oamenii, cei direct vizaţi, trebuie lăsaţi să îşi spună cuvântul.

Însă, eu unul tot nu am fost convins că trebuie să merg să votez. Pentru că:

Nu pot să fiu de acord cu maniera în care au fost create premisele pentru desfăşurarea consultării populate. Am mai spus-o şi starea de fapt mă obligă să repet, mie totul îmi aminteşte de „lovitura de stat” pusă la cale de USL, în 2013.

Primarul a depăşit până şi aşteptările susţinătorilor săi cei mai credincioşi care, zilele trecute,  afirmau că nu va îndrăzni să treacă peste decizia BEC. Iată că a făcut-o! Asta e ca şi cum poliţistul i-ar fi spus lui, primarului - reprezentant al autorităţii de stat - să nu treacă strada printr-un loc nepermis şi el, totuşi, ar fi trecut. Apoi s-ar fi dus la Guvern să modifice legea circulaţiei pe drumurile publice, ca şi pe viitor să poată trece pe unde-l taie capul! Nu pot să accept că acestea trebuie să fie relaţiile dintre autorităţile statului. Ce-ar fi dacă Poliţia, ca parte a puterii executive, ar da cu „flit” Justiţiei, o altă putere în stat, şi ar refuza să mai aresteze infractorii? O socitetate normală nu înseamnă numai prosperitatea pe care ne-o promite Ilie Bolojan, după unificare. Înseamnă mai mult decât atât, chiar înainte de asta!, trebuie să însemne respect pentru lege şi pentru instituţiile care o reprezintă. Îmi amintesc de cuvintele cu Shakespeare: „Acel ce poartă pe pământ / A cerurilor spadă / Să fie totdeauna drept şi sfânt / Icoana să şi-o vadă”.

Nu pot să nu mă mir, la fel, încă o dată, că Guvernul Cioloş s-a făcut părtaş la această dubioasă manevră. Asta, din punctul meu de vedere, nu face decât să dovedească faptul că „tehnocraţii” sunt fie prea slabi, fie la cheremul partidelor, în special al PNL. „Texte” de genul „încurajăm democraţia participativă” sau „facem economii” sunt palide pe lângă chestiunile de drept, competenţă, legiferare şi separaţia puterilor în stat, care abia acum se văd şi mai bine. Pentru că, paradoxal, decizia Guvernului nu rezolvă situaţia decât în planul imediat, cel practic, la organizării referendumului local. Ea ridică, însă, şi noi semne de întrebare.

Cum s-ar spune, mai ales de aici înainte, lui Ilie Bolojan, îi va da mâna să declare, emfatic, că nu îşi va face campanie electorală, pentru că „faptele vorbesc”. Desigur, de acum va ieşi în public să pledeze cauza „unificării”. Sau nu o va facem deloc? De exemplu, dacă fiecare partid şi fiecare candidat la primărie are dreptul să pună câte un singur afiş pe panourile electorale, tot acolo vor apărea probabil şi afişele ce ne îndeamnă să participăm la referendum. Deci, din start, fiind un proiect al administraţiei sale, putem spune că Ilie Bolojan va avea două afişe pe un panou şi că şi-a creat un avantaj, în raport cu ceilalţi candidaţi. Ce parcă ar fi prima dată când un politician leagă votarea de cine ştie ce temă de interes public, promovându-se astfel pe sine? Exemplul cel mai notoriu e referendumul lui Băsescu privind reducerea numărului de parlamentari. Şi atunci, ca şi acum, cauza a fost nobilă, nu poate nimeni să spună că nu e aşa. Dar, mijloacele?!

Decizia Guvernului mai are o hibă. Şi tocmai acest fapt mă face să spun că avem în faţa ochilor noştri un executiv „remorcă”. Eu cred că Ordonanţa schimbă regula jocului în timpul partidei. Sigur, se poate argumenta că nu e aşa, că încă, la Oradea, campania pentru referenum nu a început încă. Da. Însă, pe de altă parte, campania pentru alegerile locale este în toi, iar, până acum, Consiliul Local Oradea a aprobat două hotărâri privind referendumul, deci lucrurile nu sunt nici tocmai neîncepute în acest caz.

Ar mai fi o problemă. La 26 iunie 2013, atunci când a analizat ultima oară modificările aduse Legii Referendumului, Curtea Constituţională a spus că ele sunt în bună regulă. Cu amendamentul că ele devin aplicabile la un an de la adoptarea prevederilor cu pricina. Adică, în cazul nostru, strict teoretic, degeaba a votat azi, 11 mai 2016, Guvernul României modificările la Legea Referendumului, că ele devin aplicabile la anu’. Decizia CCR e un argument în plus pentru ideea de mai sus, aceea conform căreia „regulile jocului nu pot fi schimbate în cursul acestuia”. Pe cale de consecinţă, Ilie Bolojan ar putea avea o nouă problemă. Asta numai dacă cineva ar avea timp şi ambiţie să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la organizarea referendumului de la Oradea şi conţinutul Ordonanţei de Urgenţă care a modificat Legea Referendumului. Dar cine să o facă? PSD, „cel mai mare partid din România”, parcă nici n-ar exista în Bihor şi parcă nici parlamentari nu are!

Şi asta nu e tot. Azi, Guvernul a dat peste cap tot ce era „lege” până mai ieri în materie de referendum. Votul pentru locale se va face în aceeaşi secţie de votare cu consultarea publică. La fel, vor fi aceleaşi: ştampilele, birourile electorale, etc. Ceea ce nu ne lămureşte domnul Cioloş este orarul. Se va vota până la 21.00 cum zice legea alegerilor sau până la 23.00 cum spune legea referendumului? Mai mult, prin această decizie, Guvernul a reuşit de a impune, pe şest, o idee care se vehiculează de mulţi ani în spaţiul public, anume votul obligatoriu. Dacă e aceeaşi secţie, vreau, nu vreau, trebuie să votez (şi) la referendum, nu? Păi cum vine asta, domnule prim-ministru?!

Deci, există, toate premisele ca povestea să nu se termine aici şi acum. 11 mai 2016 poate fi data unui epilog parţial. Avem, iată, câteva argumente care pot pune în discuţie Ordonanţa adoptată azi. Sigur, e foarte posibil ca votarea ei în Parlament, când s-o întâmpla ea, sau contestarea ei să nu-l mai intereseze pe primarul Oradiei. El îşi face jocul pe „materia” dată şi, vorba aia, „viaţa merge înainte”.

Ce a încurcat astăzi onor Executivul azi se vor strădui parlamentari şi jurişti să descurce mâine. Ca-n vorba aia: „Un nebun aruncă o piatră în lac şi o sută de savanţi se gândesc cum să o scoată”.

În zbor, cu Ilie, către tiranie!

Ca o infernală maşină de război, primarul Oradiei se străduieşte să spargă, încă o dată, barierele legii.

E foarte greu de înţeles cât de departe poate să meargă Ilie Bolojan, doar pentru a-şi vedea planurile puse în practică. Oricât ar fi de bine intenţionat, primarul Oradiei nu este mai presus de lege şi, deci, nu are dreptul să treacă peste ea.

Conform relatărilor din presă, Biroul Electoral Central, autoritatea supremă în materie, pe parcursul proceselor electorale, i-ar fi comunicat primarului Ilie Bolojan că nu poate organiza, în aceeaşi zi, alegerile locale şi referendumul pentru „unirea” cu Sînmartinul.

Dar, iată că, în ciuda acestui fapt, primarul forţează mâna Consiliului Local, propunându-i, pentru şedinţa de mâine, să voteze calendarul şi bugetul celei de a treia consultări populare. Ar fi normal ca mâine, 10 mai 2016, sute, mii, de orădeni să se adune în faţa Primăriei pentru a-i cere edilului să respecte legile şi pentru a salva, măcar acum, în ceasul al XII-lea, Consiliul Local de la o nouă „tentativă de viol”. Nu există nici o diferenţă între acest caz şi, de exemplu, cel al Roşiei Montane. Şi acum, ca şi atunci, este vorba de a respecta legea şi autorităţile statului.

Desigur, ştim, că în ceea ce le priveşte pe acestea din urmă, primarul Bolojan e obişnuit să le încalece după bunul său plac. O comparaţie între situaţia creată acum şi momentul în care Agenţia Judeţeană pentru Protecţia Mediului i-a cerut, în scris, primarului să cruţe cei 9 stejari din Piaţa Unirii, nu e deloc forţată. Şi acum, ca şi atunci, Ilie Bolojan sfidează autoritatea şi primatul legii, altfel spus se pune deasupra statului de drept.

Citesc, cu uimire, că primarul mai speră ca Guvernul Cioloş să emită o ordonanţă de urgenţă prin care să modifice, încă o dată!, Legea Referendumului. Dacă Dacian Cioloş face asta, se compromite! Atunci, nu putem vorbi despre „un guvern al lui Iohannis”, ci despre unul „prizonier” al PNL. Stau şi cuget; parcă pesediştii modificau legile referendumului, astfel încât să le iasă lor socotelile. Dacă nu e aşa, şi Ilie Bolojan ţine să ne demonstreze că nu e aşa, te pomeneşti că liberalii formau de fapt masa critică a USL?!

E clar că, orice decizie privind organizarea referendumului ar lua acum Consiliul Local, aceasta e în afara legii. Ea este atacabilă. Este la fel de clar că, mergând pe această formulă abuzivă, chiar şi votată la 5 iunie, unificarea cu Sînmartinul poate fi contestată în Justiţie. Mai mult, cred că, dacă lucrurile ajung să fie împinse pe făgaşul gândit de el, primarul Ilie Bolojan poate fi, lejer, acuzat de abuz în serviciu.

Oare mizează Bolojan pe faptul că PNL va veni la putere şi totul îi va fi trecut cu vederea, conform dictonului: „Scopul scuză mijloacele”? Chiar nici unul dintre magistraţii bihoreni nu vede „jocul periculos” practicat de edilul Oradiei?! Unde vom ajunge?

Evident că, din partea celui care procedează aşa, care s-a nărăvit în genul acesta de atitudine, nu trebuie să ne aşteptăm la retrageri ori demisii de onoare, dar nici nu poţi să accepţi atâta complice pasivitate din partea autorităţilor statului.

Voi cei care trebuie să apăraţi democraţia, legea, cetăţeanul, treziţi-vă!

P.S. Pe de altă parte, dacă nu referendumul nu mai are loc, Ilie Bolojan e un politician compromis. Proiectul său pică, sloganul său de campanie, „...pentru Oradea Mare”, devine ridicol şi, conform unor afirmaţii mai vechi – nerespectate – trebuie să demisioneze!

Marele absent

„Confruntarea cu un alt punct de vedere este sanogenă” – Radu Teodorescu, medic psihiatru

Ştiu, „pe surse”, că PNL Bihor, mai precis al său „el lider maximo”, Ilie Bolojan a hotărât ca, în această campanie electorală, în care – nota bene – candidează, primarul în funcţie al Oradiei să nu participe la nici un fel de confruntări publice. Vestea pare să fie confirmată şi de informaţia, publicată de presă, conform căreia Ilie Bolojan este singurul candidat care a declinat invitaţia privind participarea la dialogul pus la cale mâine, vineri, 5 mai a.c., de la ora 17.00, de Pro Democraţia Oradea, la Hotel "Melody".

După opt ani de mandat, revendicând pretenţii pentru cel de-al treilea, această poziţie mi se pare cel puţin nelalocul ei. Orice funcţie publică şi cu atât mai mult una aleasă în fruntea administraţiei, este o redută. Deci e mai uşor de apărat „din interior” Dar ce fel de „luptă” e aceasta? Ce fel de victorie şi ce fel de glorie poate aduce fuga învingătorului? Nicăieri închiderea între ziduri nu e justificată decât, cel mult, din considerente strategice, atunci când forţa duşmanului e copleşitoare. Se teme Ilie Bolojan de cei cinci contracandidaţi pe care îi are, mai ales că vreo doi dintre ei n-au scos până acum nici un cuvinţel?

Ilie Bolojan ştie care îi sunt punctele slabe, vulnerabilităţile, adică. Ştie că i-ar fi greu să facă faţă unei discuţii, cu cărţile pe faţă, mai ales dacă preopinenţii săi n-ar fi din aceia care ţin de turma ce behăie la comandă sau cad pe spate, când dau ochi cu „alesul”. Primarul de azi al Oradiei ştie că multe din proiectele cu care se laudă şi, mai ales, modul în care ele au fost realizate, pot fi puse sub mari semne de întrebare, atât de mari încât, la rândul lor, îi pot pune în discuţie şansele de a fi reales. De aceea fuge.

Nu e destul să pui pliante electorale, dar neasumate politic, în cutiile poştale ale orădenilor, ca să poţi spune că te-ai achitat "de datoria" care te obligă să dai seama pentru anii petrecuţi în funcţie!

Ştie oricine că esenţa campaniei electorale e comunicarea, doar Ilie Bolojan fuge de realitate „ca dracu’ de tămâie”. Să fie clar, asta nu pentru că n-ar avea cu ce să se laude. Are, nu zic nu, dar, mă tem că nu suportă să fie criticat. Greşesc! Cred că nu tolerează nici măcar ca faptele sale să fie puse în discuţie. El e mai presus de toate acestea. Ce argument mai bun poate fi invocat în sprijinul acestei idei decât faptul, constant de-a lungul mandatelor sale, conform căruia orice „minune” este a sa în totalitate, la fel cum, pentru orice eşec, de vină sunt numai alţii.

Responsabilitatea faţă de comunitate şi bărbăţia politică l-ar obliga pe edil să fie în centrul arenei la  alegerile locale. Primarul în funcţie are obligaţia de a fi în mijlocul confruntărilor şi al dezbaterilor, în luptă cu toţi contracandidaţii săi, apărându-şi mandatul, cu bunele şi relele lui. Dar, pe semne, cum vă spuneam, el e mai presus decât aceştia, mai presus decât noi toţi.

Sigur, nu e plăcut să ai a da seama, să spui:

- de ce pică lucrarea din Piaţa Unirii?

- de ce, la trei săptămâni de la darea în folosinţă, pasajul rutier spre Nojorid a fost reasfaltat?

- de ce am inhalat 6 ani de zile emanaţiile din cele mai toxice ale CET?

- de ce am tremurat de frig în case?

- de ce în sarcina CET s-au adunat amenzi colosale?

- de ce e plătim aşa de scump întreţinerea?

- de ce costă atât de mult transportul în comun?

- de ce ţi-ai luat maşină, prin intermediul OTL, pe când cheltuielile pentru confortul aleşilor erau blocate de stat?

- de ce e chel, greu accesibil, chiar periculos, parcul de la Ciuperca?

- de ce, la câteva luni după inaugurare, se „investesc” sute de mii de euro în noua piaţă din Rogerius? Şi, chiar aşa, de ce se pustiesc pieţele?

- de ce parcarea supraetajată e goală?

- de ce sunt pistele de biciclete anapoda?

- de ce s-au investit 16 milioane de euro (!) în drumul expres iar acesta se termină „apoteotic” în gardul depoului CFR?

- de ce să ne unim cu Sînmartinul, când nici locuitorii comunei vecine nu ne mai vor?

Şi lista întrebărilor supărătoare ar putea continua.

E de domeniul inacceptabilului faptul că „marele om politic” Ilie Bolojan, lider de vază al PNL la nivel naţional, e atât de laş încât să fugă, de exemplu, de întâlnirea cu o femeie. Aceasta ar putea fi, de exemplu, candidatul PSD, Adelina Coste.

Cum să descrii o astfel de poziţie? Aroganţă? Incapacitate de a comunica? În acest context, mă şi întreb cum o să susţină, încă o dată, primarul Ilie Bolojan cauza unificării cu Sînmartinul?! Tot aici, merită reamintit faptul că, ani de zile, primarul şi-a ignorat cu bună ştiinţă obligaţia legală de a fi prezent, săptămânal, la audienţele cu orădenii. Poate e vorba de dispreţ? Primarul în funcţie e atât de sigur pe victoria sa încât îşi priveşte de sus contracandidaţii, la fel ca şi pe orădeni?!

În fond, strategia lui e treaba lui! Doar că este cât se poate de imoral să câştigi o competiţie la care ai decis să nu participi. Până la urmă, despre asta e vorba, e la îndemâna noastră să facem în aşa fel încât cel care a decis să nu participe să nu poată câştiga competiţia. Punct!

P.S. „Omul fără dileme e creatorul tuturor dictaturilor, de dreapta sau de stânga. E marele organizator, marele pedagog, marele vindecător” – Andrei Pleşu, scriitor.