Primărie, pentru ONG urgie!

Fundaţia Life Tineret, o organizaţie veche, cu un bun renume construit în timp, un ONG local care e departe de a fi la prima astfel de acţiune, şi-a propus, sâmbătă, să mai planteze câţiva copaci pe malul Peţei.

Surpriză! Primăria Municipiului Oradea a declinat generoasa ofertă. Cică, mai nou, în oraşul nostru, numai firmele fac plantări şi, cum altfel?!, pe bani! Nefericita întâmplare, cu atât mai tristă cu cât organizaţia tocmai a primit patru voluntari din străinătate care, iată, au luat astfel contact cu „democraţia noastră originală”, întâmplarea, deci, îmi aminteşte de cererea unui artist orădean de a picta, tot gratis, unul din pasajele pietonale din oraş. Şi el a fost refuzat. Şi lucrarea aceasta se va face cu bani de la buget! Adică din buzunarul nostru.

Dar, cred eu, există aici o altă problemă, mai gravă, decât cea a banilor. Şi revin, din nou, la relaţia pe care o are administraţia Bolojan cu ONG-urile, adică cu societatea civilă. Îşi mai aminteşte cineva că primarul de azi a desfiinţat „Premiile de excelenţă”, competiţie ce a dat naştere unei sănătoase emulaţii în Oradea, că tot el a tăiat alocările bugetare pentru ONG-uri, că a mărit chiriile pe spaţiile în care cele mai multe dintre acestea îşi desfăşoară activitatea, ba, colac peste pupăză, azi chiriaşii plătesc impozitele ce s-ar cuveni să fie achitate de către proprietar, adică de Primărie?

Adept al monopolurilor şi pedepselor, având năzuinţa - mărturisită public - de a deţine întreaga putere la nivel local şi judeţean, practicant al unui stil de conducere centralizat, etc., Ilie Bolojan e curată „urgie” pentru societatea civilă.

De opt ani de zile, administraţia pare să lucreze după principiul: „Noi decidem! Noi plantăm! (Şi aici nu e vorba, după cum puteţi bănui, de a «planta» doar copaci) Noi decontăm!”. Restul să tacă! Sau, eventual, se pot implica aplaudând şi făcând plecăciuni.

Sub mandatul unui primar liberal, culmea!, iniţiativa, spriritul civic, diversitatea de opinii, etc., nu sunt cultivate. Din contră! E de înţeles. Cei cărora azi le-a trecut prin cap să pună un pom, mâine, s-ar putea găsi să formuleze obiecţii cu privire la „înteţeapta politică”...

Însuşi liderului Fundaţiei, Marius Hărduţ, a „făcut gât”. S-a găsit el să remarce că 50% dintre copacii plantaţi, pe bani, de către clienţii Primăriei se usucă în primii doi ani de viaţă. Asta fiindcă, în ciuda contractelor şi a promisiunilor administraţiei, nu îi udă nimeni. Ceea ce înseamnă, alte plantări şi, fireşte, "alţi bani, altă distraţie"... Probabil pentru aceeaşi clientelă. Repet, ca să fie clar, e vorba de banii noştri. Ai mei şi ai tăi. Dar câţi dintre noi înţeleg asta? Ei, aici e aici! De fapt, asta se şi doreşte; să nu avem idei şi iniţiative, să nu ne punem întrebări şi, mai ales, să nu criticăm.

Societatea civilă trebuie redusă la tăcere sau să fie ataşată la butoniera de la şliţul „partidului unic”. Numai liberalii mai au voie să planteze pomi. Şi asta doar în campania electorală, ca să arate, vezi Doamne, că, deşi CET-ul ne omoară cu zile, ei nu mai pot de grija mediului înconjurător şi a sănătăţii noastre.

Orice voci, care ar putea să sune diferit în acest cor al unanimităţii, trebuie reduse la tăcere, fiindcă domnului primar nu-i place să fie contrazis sau, Doamne păzeşte!, criticat!

Mesajul e clar. Oradea lui Bolojan nu are nevoie de societatea civilă. Le ştie el pe toate! Le face el pe toate! Şi, nici într-un caz, EL nu poate greşi! Oradea nu are voie să meargă decât într-o singură direcţie, cea a viziunii „conducătorului iubit”.

P.S. Când am citit, acum vreo lună, că Primăria va da din nou bani pentru proiecte propuse de ONG-uri mi-am spus că ceva s-a schimbat, că, poate, primarul a înţeles în sfârşit ceva. M-a păcălit încă o dată. Sunt bani doar fiindcă e an electoral şi pentru că acolo, în zona ONG, or fi şi ceva voturi.

Odă in metru... electoral

De trei zile cugetez;
De mai votaţi cu Bolojan,
Pe bune c-am să emigrez,
Ma fac mai bine... sirian!

Oradea Mare sau Copşa Mica?

 

N-am avut timp zilele astea să povestim. Sunt, din fericire, lucruri mai importante pe lumea asta decât să te ţii scai de Bolojan. Totuşi, sunt şi lucruri care nu pot fi trecute cu vederea. Unul dintre acestea ar fi tupeul. Asta ca să fiu blând, fiindcă iniţial am vrut să scriu „nesimţirea”.

M-am bucurat nespus de mult să aflu, din gura domnului S(ul)tănel Necula, directorul Termoficare Oradea, că unul din cazanele vechiului CET va rămâne în funcţiune şi după ce noua centrală pe gaz va intra în exploatare. Din când în când, o să mai prizăm nişte cenuşă, ca să ne aducem aminte de vremurile bune de altădată, când „capitala turistică” Oradea Mare rivaliza cu Copşa Mică.

Remarc, totuşi, că în acelaşi cadru, directorul CET a avut decenţa să le ceară scuze orădenilor pentru că în iarna care a trecut nu s-au prea putut bucura de serviciile pe care le plătesc, atât de scump, regiei falimentare de interes local.

Primarul Ilie Bolojan, care vorbea aproape simultan în faţa presei la sediul de partid, n-a dat dovadă de aceeaşi, minimă, decenţă. Edilul a constatat, precum „organul” de Miliţie, că „sistemul de termoficare nu a funcţionat aşa cum trebuie nici iarna aceasta”. Atât! Ca şi cum domnia sa ar fi deasupra acestor treburi "mărunte". Poate aşteptările mele sunt prea mari. Nu vreau scuze din partea şefului administraţiei locale. „De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere”. Dar, cred că pot pretinde ca, înainte de orice altceva, să am căldură şi apă caldă în casă, drumuri bune, siguranţă publică, servicii de salubritate şi puţin respect în raporturile cu administraţia. Pentru că plătim toţi pentru asta. Să fie clar, de aici începe orice discuţie despre „performaneţele” unei administraţii şi, ce să vezi!, tocmai aici lucrurile lasă de dorit. Desigur, dacă ai curaj să mai „vezi”, să mai spui...

Aparent în altă ordine de idei, citesc că aqua-parkul Oradiei e gata în proporţie de 98%, dar va fi deschis abia peste două luni. Adică le ia 60 de zile ca să mai facă 2% din lucrare?! Hai să fim serioşi! Scopul este ca scăldătoarea să fie deschisă în mai, în toiul campaniei electorale, ca să îşi spele fraierii cenuşa ce le-a fost aruncată în ochi. Nu cumva, din cauza problemelor de vedere, să nu nimerească cu ştampila acolo unde trebuie.

Pe creiere de vă lăsaţi spălaţi, poftiţi de mergeţi să-l votaţi!

P.S. Cică s-a decis, Lucian Popuş candidează din nou pentru funcţia de primar al comunei Sânmartin! Adică vrea să fie iar primar al comunei cel care şi-a dat toată silinţa la  „îngroparea” ei?! Şi, întreb iar, dacă de data Oradea votează „Da” la referendum? Domnul primar Popuş demisionează? Mă rog, vom vedea... dacă va mai fi referendum.

Dileme noi la referendum vechi

Dacă am deschis cutia Pandorei, cu privire la povestea asta care pune în discuţie legalitatea organizării referendumului, se tot adună noi semne de întrebare. Eu zic că subiectul ar trebui să-i preocupe foarte serios, în egală măsură pe politicieni, pe jurişti, pe prefect, pe reprezentanţii instituţiilor, pe toţi cei ce au un rol în organizarea alegerilor, presa, şi, în cele din urmă, pe fiecare dintre noi.

Dar să revenim la semnele de întrebare. Aş fi curios să ştiu dacă în comuna Sînmartin se organizează alegeri locale, la 5 iunie 2016?

Teoretic, din moment ce locuitorii comunei Sînmartin s-au pronunţat pentru „unirea” cu Oradea, scrutinul de peste trei luni nu mai are sens. Tot ce le rămâne de făcut vecinilor noştri este să aştepte ca, în sfârşit, să-i iasă şi primarului Ilie Bolojan socotelile, la el acasă.

Dar, dacă nu se organizează alegeri în Sînmartin, şi – prin cine ştie ce întâmplare – referendumul de la Oradea pică din nou, cine va conduce comuna în următorii patru ani? Din moment ce fuziunea n-a avut încă loc, bunul simţ spune că Sînmartinul trebuie să organizeze şi el alegeri locale.

Dar dacă, de data asta, referendumul trece?! Ce se va întâmpla cu primarul şi cu toată garnitura de consilieri proaspăt aleşi? În calitate de edil al noii metropole, Ilie Bolojan poate să le strângă mâna şi o să-i trimită acasă? E clar că n-o să le dea tuturor câte o sinecură, precum se zvoneşte că i-a promis primarului în funcţie, Lucian Popuş, un loc în Senat. Sau da?

Cu riscul, asumat, de a părea cârcotaş, pentru că răspunsul la aceste întrebări chiar ar trebui să conteze, dacă cuiva i-ar păsa de „blazonul” instituţiilor statului, de respectarea legilor, a votului fiecăruia dintre noi şi, în cele din urmă, a principiilor esenţiale ale democraţiei, nu cred că putem trece cu vederea această situaţie. Autorităţile au obligaţia să lămurească lucrurile!

Harababura asta, pe care, deocamdată, toţi se fac că o ascund sub preş, are o singură cauză, faptul că cineva, Ilie Bolojan adică, se încăpăţânează să ne pricopsească cu orice preţ, la nevoie, trecând chiar peste lege. Din păcate, pentru el şi pentru noi în egală măsură, lucrurile făcute anapoda, până la urmă, se răzbună.

P.S. Am întrebat şi eu profesori de drept, ca să aflu cum stau lucrurile. Cei cu care am discutat mi-au spus că, în situaţia dată, nu se poate ca la Sînmartin să nu fie organizate alegeri locale. Chiar dacă trece, spun ei, referendumul va deveni efectiv (adică va produce consecinţe pentru cele două unităţi administrativ teritoriale) de abia din anul 2020. Dar, până atunci, cine ştie ce-o să mai fie!

P.P.S. Şi am mai aflat ceva! Există, în ţară, un fel de precedent care demonstrează că ideea cu „economia” pe care Oradea ar face-o dacă ar „comasa” votul în alegerile locale cu cel de la referendum nu ţine. S-a mai încercat. Replica autorităţilor statului către cele locale a fost: „Referendumul vă priveşte, noi nu decontăm cheltuielile legate de consultarea populară”. Mai pe scurt, statul plăteşte pentru alegeri, dar nu şi pentru ambiţiile unui primar. Ar fi treaba noastră, iar decontul nu se poate face jumi-juma. În plus, surse autorizate spun că secţiile de vot nu pot fi comasate, că listele electorale trebuie să fie diferite, că personalul celor două secţii nu poate fi acelaşi, că până şi calculul procentual al prezenţei la vot este altul, că procedurile celor două tipuri de vot nu sunt la fel, etc. Deci, una peste alta, dacă ţine la ideea referendumului, primarul Ilie Bolojan ar trebui să se apuce să-l organizeze şi să vadă de unde scoate bani pentu „distracţia” asta!

Vom mai reveni, fiindcă mai avem ce povesti!

Fraudă la cel de-al III-lea referendum?

La nivel naţional, liberalii o ţin una şi bună că alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin e antidemocratică. Cu atât mai mare mirarea mea că, la nivel local, n-a observat nimeni un amănunt care pune sub un mare semn de întrebare însăşi legalitatea celui de-al treilea referendum pe care primarul Ilie Bolojan vrea să-l organizeze în vederea „unificării” Oradiei cu Sînmartinul.

Atunci când şi-a anunţat intenţia de a organiza cea de a treia rundă a consultării populare, primarul a spus că secţiile de votare vor fi aceleaşi, pentru alegerea organelor puterii locale şi pentru referendum. Puţintel cam ciudat, dar să i-o trecem cu vederea. Problema e în altă parte. Mai precis în textul celor două legi care reglementează cele două tipuri de consultare electorală. Legea Alegerilor Locale spune că votul se desfăşoară până la ora 21.00. Legea Referendumului zice că, în acest caz, urnele vor fi disponibile până la ora 23.00. Încercând, cred eu, să ne fure privirea, Ilie Bolojan a insistat pe economiile care se vor face prin comasarea secţiilor de votare. Ba, a spus chiar că lasă de la el două ore, astfel încât şi referendumul se va încheia practic la aceeaşi oră cu votarea aleşilor locali, adică la 21.00.

Doar că domnul primar are, aici unde poate se aştepta mai puţin – dacă nu cumva a premeditat această ilegalitate – are, deci, o mare problemă. Nu e domnia sa mai puternic decât Parlamentul. Cu alte cuvinte, nu poate lăsa el, cu de la sine putere, din timpul legal alocat consultării populare. Ce-ar fi, să spunem, dacă i-ar veni cuiva pofta să meargă să voteze împotriva fuziunii, la ora 21.05? Sau la 22.55?! Se poate spune, pe bună dreptate, că persoana în cauză a fost privată de dreptul ei constituţional de a opta. Deci, e lipede, sper, că Ilie Bolojan nu poate decide el să „taie” din timpul alocat plebiscitului.

E momentul şi locul să subliniez că observaţia descrisă mai sus nu îmi aparţine. Ea a fost discutată într-un grup de prieteni cu formaţie juridică. Se întrebau, zic eu pe bună dreptate, cum se face că Opoziţia, Prefectura, alţi oameni de drept, presa n-au remarcat această problemă, care, de altfel, nu e singura legată de cel de al III-lea referendum. De pildă, se pune întrebarea de câte ori pot fi consultaţi orădenii, fără ca locuitorii comunei Sînmartin să fie şi ei întrebaţi din nou?

Dar să revenim la dilema noastră. În opinia specialiştilor care au inspirat acest text, nu există decât o soluţie legală şi, ca să-i citez, elegantă. Aceasta înseamnă organizarea a câte două secţii de votare, fie chiar şi alăturate; una pentru alegerile locale, celalată pentru referendum. Prima se va închide la ora 21.00, cealaltă la ora 23.00. Fiindcă aşa zice legea şi basta!

Evident că soluţia legală s-ar putea să nu fie pe placul domnului primar. Avem, din capul locului, două garnituri de personal pentru cele două tipuri de secţii. Aşa se duce naibii şi economia cu care s-a lăudat primarul Ilie Bolojan. În plus, riscul cel mai mare e ca unii dintre orădeni să nu mai aibă chef ca, după ce şi-au ales primarul şi consilierii, să parcurgă încă o dată procedura birocratică legată de vot, pentru referendum. Mergi în altă secţie, predai actul de identitate, semnezi, primeşti buletinul de vot... Brusc, „unirea cea mică” e pusă iar sub semnul întrebării!

Dezideratul realizării unui important pol urban poate fi unul cât de generos. Dar, încă o dată, poate pricepe şi cine trebuie, scopul nu poate să scuze mijloacele. Mai ales atunci când „mijloacele” sunt la limita sau chiar în afara legii.

Şi, ca să revin la ideea de la început, dacă iar nu trece referendumul şi, printr-o minune, va fi adoptată decizia alegerii primarilor în două tururi de scrutin, ce va face domnul primar? Poate mai organizează o consultare populară la turul II că doar, aşa cum spunea, secţiile.. sunt făcute! Oare jocurile sunt făcute şi ele? D’aia tac toţi?!

Şmecherul legendar

Un text precis şi necruţător, ca un diagnostic de boală fără leac.

Autor: Cătălin Ştefănescu, a apărut în Dilema Veche, nr. 626, p.10, sub titlul "Închisoarea savanţilor şi lumea liberă" .

Recomand textul, integral, mai ales prietenilor din mediul academic, e ca o străfulgerare, poate face lumină în multe dintre situaţiile cu care s-au confruntat ei sau poate aduce consolare pentru un caz personal.

Iată un mic fragment:

"Ideile autentice de scriitor, de cercetător, de savant devin subiecte de bancuri. Şmecherul devine subiect de legendă. (...) Şmecherul e şmecher, chiar dacă i se spune conferenţiar sau profesor. Şi idealul e să ajungi în locul lui. Să te umileşti, să te umpli de zoaie, să te descurci, pentru ca, la un moment dat, să râzi şi să priveşti cu nostalgie la vremea când erai sclav şi de uitai la lume de jos în sus".

Primii şi ultimii

O informaţie publicată azi de bihorstiri.ro m-a pus pe gânduri. Conform unui studiu realizat la nivel naţional, judeţul nostru e între primele trei ale ţării, din perspectiva numărului locuitorilor racordaţi la sistemul centralizat de încălzire. Clasamentul arată aşa: Bucureşti, Mehedinţi, Bihor, etc.

Evident că, în ceea ce ne priveşte, ponderea abonaţilor este deţinută de municipiul Oradea. De la adoptarea, în Consiliul Local, a Hotărârii privind „zona unitară de încălzire”, orădenii sunt, vor, nu vor, legaţi de „glia”, de ţeava, CET-ului. Despre calitatea serviciilor nu are rost să mai discutăm acum. Ne răcim gura degeaba. Altceva bate la ochi.

Paradoxal, în ciuda acestui loc fruntaş, Oradea se „mândreşte” şi cu statutul de lider în ceea ce priveşte tarifele achitate de locuitorii ei pentru serviciile de încălzire, furnizate de sistemul centralizat. Media naţională este de 225 de lei, iar noi achităm, lunar, 240 lei pe gigacalorie! 15 lei, în fiecare lună, peste media naţională, atenţie!, nu e de ici de colo, pentru judeţul cu cele mai mici salarii din România.

E împotriva oricăror principii economice să fii printre primii în ceea ce priveşte numărul de abonaţi, dar, în acelaşi timp, să ai şi cele mai mari tarife. Logica pe care funcţionează o piaţă sănătoasă spune că, cu cât ai mai mulţi clienţi, cu atât creşte eficienţa economică şi normal ar fi ca preţurile să scadă.

Iată, nu şi la noi! Cum remarca, mai ieri, un politician local, administraţia noastră liberală bate rău către stânga. Ilie Bolojan e adeptul exproprierilor, a conducerii cu mână forte, al monopolurilor, al tarifului unic... La noi numai impozitele sunt capitaliste. Dar, şi ele suportă schimbări, în funcţie de interesele momentului. Este vorba de momentul electoral, fireşte.

Ca să fiu în trend, cred că avem, iată, încă un motiv să cerem demisia directorului Termoficare Oradea, dl. „Sultănel” Nicula. Desigur, numai dacă o vrea şi Padişahul!

Unde dai când CET-ul crapă?!

 

Dacă urmăreşti mişcările administraţiei locale orădene n-ai cum să nu îţi ieşi din fire. Câtă nesimţire, cât dispreţ faţă de noi! Citesc că Stănel Nicula, mare şef peste tot ce înseamnă producţie şi distribuţie de agent termic şi apă caldă în Oradea, unul din cei doi principali vinovaţi pentru faptul că astă iarnă am tremurat în case şi ne-am spălat, deseori, numai cu apă rece, a propus şi a obţinut, în C.A., demiterea directorului tehnic, Mihai Cabai.

Adică, Nicula, cel cu două salarii babane şi cu un uriaş roi de muşte pe căciulă, îl scoate din schemă pe adjunctul său, cel care măcar a avut bunul simţ să se întâlnească cu oamenii şi să încerce unele explicaţii. E drept, acestea nu ţineau nimănui de cald, dar, măcar, ţineau de bunul simţ elementar al unui exerciţiu de comunicare cu beneficiarii.

Eliminarea lui Cabai, vine în contextul esenţial în care, după societatea civilă, şi grupul de consilieri PSD cere demiterea lui Stănel Necula. Aşa se face că totul arată ca şi cum, strânsă cu uşa, administraţia Bolojan ar fi găsit un „Acar Păun”.

Oare am uitat că Stănel Nicula a fost adus la Oradea de însuşi primarul Ilie Bolojan? Oare nimeni nu mai ţine minte că, pe când discuţiile despre desele avarii de la CET dădeau în clocot, primarul şi-a asumat „personal răspunderea” pentru ceea ce se întâmplă cu sistemul de termoficare?! Păi, dacă el şi-a asumat responsabilitatea politică, şi dacă tot a venit vremea socotelilor, ce-ar fi ca domnul Bolojan să fie bărbat până la capăt?

Ei, nu! La noi, aşa ceva nu se face. E mai simplu să sacrifici pioni, să găseşti ţapi ispăşitori, să dai norodului sânge, ce dacă e nevinovat?!, doar ca primarul şi clica lui să salveze aparenţele. Însă, nici aparenţele nu ţin de cald.

Dispreţul faţă de orădeni, teama de a îşi asuma răspunderile ce decurg din eşecul unor proiecte, distanţa dintre noi şi cei care pretind că ne reprezintă sunt, din nou, la fel de vizibile ca norul cel negru ce iese pe hornul CET-ului. Iar, acum ca şi pe termen lung, consecinţele aceste poluări morale sunt mai periculoase decât cele, extrem de grave, ale poluării fizice la care suntem supuşi de patru ani încoace. E vremea să nu mai fim luaţi de proşti! Decât dacă, Doamne fereşte!, nu cumva ne place...