Cronicile apei

mai ieri s-a marcat, oficial, Ziua Apei. ca sa nu ramanem nici noi de caruta, administratia oradeana s-a gandit ca e bine sa ne aduca aminte cat de importanta e apa in viata noastra de fiecare zi.

- miercuri - tevile retelei de pe strada unde locuieste mama mea au ramas uscate. a doua zi, la robinet, a curs numai apa murdara si uleioasa.

- joi - "seceta" a ajuns la blocul meu. mai pe seara, tocmai cand sa-mi clatesc gura, dupa ce m-am spalat pe dinti. nu e prima data cand mi se intampla asta. ar fi bine sa ma invat si sa imi fac provizii. daca tot locuiesc in orasul cu cea mai scumpa apa din Romania... poate ca e mai scumpa decat Evianul si se vinde, peste hotare, atat de multa incat la mine nu mai ajunge. da, am sa-mi fac provizii! macar cat sa imi pot clati gura. ca sa am dupa ce scuipa.

- vineri - dimineata e la fel! ce bucurie sa redescoperi gustul cafelei cu lapte. dar n-am lapte cat pentru o baie faraonica si nici macar destul ca sa-l pot folosi sa trag apa la WC. daca tot e criza si traim ca in capitalism...

si, daca nu iti place laptele, ia cu cafea. apa! da, a venit. ca de obicei, prea tarziu si, ca intotdeauna, atat de neagra incat ma uit la ea tamp si ma intreb daca face bine la reumatism, daca ma pot spala cu asa ceva fara ca, la serviciu, sa fiu luat drept un mulatru si daca ar fi bine sa ma spal pe dinti cu asa ceva? s-ar putea ca nisipul sa dauneze grav smaltului.

hai ca e bine, dam pe corp cu autobronzant, dar pe vase?!

- sambata - pe la amiaza, ma grabeam. dau drumul la robinetul de apa calda si... apa era rece! dupa zece minute era tot asa. as fi, oare, nesimtit daca, pentru banii pe care ii dau lunar la asociatie, as avea pretentia de a avea apa calda la robinet, atunci cand ma grabesc sa ajung undeva si vreau sa ma spal?

de fapt, aici incepe, cred eu, civilizatia si respectul fata de oradean. primarul Bolojan face proiecte "care se vad" dar nu pare ca nu e capabil sa rezolve acele probleme, marunte, cu care ne ciocnim in fiecare zi.

gandul ca nici CET-ul cel nou, asta de milioane de euro, cu suflanta de Air Force One, nu o sa rezolve mica mea problema, aceea de a avea apa calda cand deschid robinetul, ma enerveaza si mai tare.

gata, plec de acasa enervat, infrigurat si nespalat. ma gandesc ca a nu avea apa calda la robinet, atunci cand ai nevoie, e ca si cum ai astepta zadarnic dupa tramvai, atunci cand te grabesti mai tare, sau ca si cum nu ai avea lumina electrica, noaptea, in casa.

Ilie Bolojan ne propune "sa facem istorie", votand unirea cu Sinmartinul. eu mi-as dori sa faca el un demers catre civilizatie si sa imi asigure apa calda. ca, ce naiba, o platesc!!!

vorba unei vechi amice, inainte sa facem o mare metropola, n-ar fi de un minim bun simt sa ne asiguram ca orasul asta mic, pe care il avem, are tot ce-i trebuie unui trai decent?

Olelj meg!

am o problema. nu foarte mare, dar e o chestie care ma supara. de fapt, cum stau sa ma gandesc, e un complex de chestii.

azi-maine e 15 martie si eu n-am reusit inca sa strang in brate un maghiar.

ideea tanarului din Timisoara, care ne indeamna ca -tocmai acum- sa ne strangem in brate, dovedindu-ne unii altora ca, in ciuda tuturor provocarilor, venite dintr-o parte sau alta, putem fi prieteni, fiindca pana la urma suntem oameni, mi se pare stralucitoare.

trec peste faptul ca la noi, in Oradea, nici de data asta, maghiarii nu se inteleg intre ei, ca ultima tema -zic eu politicianista- e daca il vor pune sau nu pe Sf. Rege Ladislau in Piata Unirii. inainte de a cere asta administratiei locale, n-ar strica sa cada ei de acord asupra subiectului. dar, ma rog, pana la urma, asta-i treaba lor.

baiu' meu e ca, desi, credeti-ma, mi-am batut capul cu asta, am fost nevoit sa accept ca nu exista niciun maghiar care sa-mi fie destul de apropiat cat sa idraznesc sa-i cer sa imi dea voie sa-l strang in brate.

ciudat! tot socotind, descopar ca cei mai buni prieteni ai mei din copilarie au fost unguri. unii au ramas in satul bunicilor, altii, cei de aici din Oradea, au plecat. doi dintre ei traiesc in Ungaria. e clar, imi lipsesc.

uite asa, mergand pe firul unei nobile idei, descoperi ca esti mai sarac cu o mana de prieteni, cei mai buni si cei de la care, fiind altfel, ai avut multe de invatat. la fel cum si ei, speri, au prins ceva de la tine.

am sa incerc, nu promit, ca anul viitor, in martie, sa fiu mai bine pregatit. ma bate gandul sa imi fac un tricou pe care sa scriu: "sunt roman, imbratisaza-ma!". oare precizarea: "nu musc!" ar fi necesara?

no, ideea ar fi sa nu raman cu problema... pe chelie.

pana atunci, daca stiti vreun maghiar dispus sa imbratiseze, sincer, un roman, dati-mi de stire. poate...

De ce ei?

discutiile despre foarte mica unire, Oradea-Sanmartin, sunt mai vii pe fb decat in zona administrativa.

abia date publicitatii, rezulatele unui sondaj de opinie, arata ca orasenii, pardon!, oradenii sunt mai putin informati in legatura cu acest subiect.

coordonatorul cercetarii sociologice spune ca Oradea ar putea sa aiba o problema in ceea ce priveste mobilizarea alegatorilor ei la urne.

poate ghicesc comunicatorii lui Ilie Bolojan o tombola sau poate au pastrat, de pe vremea USL, pe undeva "sistemul" utilizat la referendumul pentru demiterea lui Basescu. ala dupa care umbla acum procurorii...

ei, si aici venim la "cestiune"...

s-ar putea specula ca amorul fierbinte pe care si l-a descoperit, brusc, primarul Oradiei pentru UDMR, aceeasi formatiune politica despre care, acum nici trei ani, spunea ca nu o vrea in guvernarea locala, ar putea avea la baza un calcul pragmatic, de interes, cum s-ar spune.

pentru ca initiativa unionista sa treaca, trebuie ca macar jumatate din populatia Oradiei sa mearga, pe 10 mai a.c., la vot. asta inseamna vreo 100.000 de oameni!

grea misie.

insa nu atat de grea cu ajutorul electoratului maghiar, care e cunoscut pentru ca - in general - se mobilizeaza foarte bine, atunci cand liderii sai i-o cer si, in plus, acelasi electorat e destul de disciplinat, urmand, de regula, semnalele transmise de liderii Uniunii. 

insa e o hiba si aici. Sanmartinul nu e o miza pentru electoratul maghiar. din contra! cu o consistenta populatie de etnie romana si putini maghiari, populatia comunei ar putea influenta raportul majoritate/minoritate la nivelul noii "metropole".

totusi, daca - in virtutea noilor si bunelor relatii ale UDMR cu puterea locala - electoratul UDMR va fi "manat" la urne, se poate spune ca primarului Bolojan i-au iesit socotelile. mai are nevoie doar de 50.000 de romani.

Simple speculatii s-ar putea spune...

Vom trai si vom vedea!

mama, ce de banci!

mama, ce de bani!

daca nu ma insel, si sper sa ma insel, in anii de lumina ai iepocii Bolojan prin Oradea au fost "plantate" mii de banci. de-ai putea sa juri ca intreaga populatie a urbei, sa nu uitam ca incap cam patru oameni pe o banca, nu are alta treaba decat sa ocupe, non-stop, aceste obiecte de mobilier urban. nu lucreaza, nu dorm, nu... nimica. stau pe banca.

da, am mai spus-o, Filip a vrut sa faca din Oradea un oras al bancilor si Bolojan asta a inteles! cumpara banci in draci. cred ca, puse una langa alta, ele ar ajunge cat pentru tot drumul de aici pana la... Birtin. sa nu care cumva sa cada de pe picioare edilul, cand va porni spre origini.

acu' stau si ma gandesc ca poate oradenii or fi neam de vandali si distrug bancile intr-un ritm care depaseste capacitatea de reactie a Primariei. desi, n-am prea citit in presa despre astfel de vandalizari. desi, daca tinem cont de faptul ca Ilie Bolojan cumpara banca la 571 de lei bucata, adica aproape 6.000.000 de lei vechi, cam cat costa o canapea, ne-am putea astepta ca piesele in cauza sa fie ceva mai trainice.

una peste alta, acum administratia locala se pregateste sa mai dea doua miliarde !!! (vechi) pe inca 350 de banci. faceti socoteala. nici mie nu mi-a venit sa cred...

tare ma tem ca, precum ar fi zis insusi Ilie Bolojan, in campania din 2008, "daca s-a verifica aceasta afacere sigur s-ar descoperi niste comisioane" care se duc cine stie unde. fiindca altfel, vorba aceluiasi clasic in viata, astfel de cheltuieli sunt facute de unii care "ori sunt hoti ori sunt tampiti".