luni, 15 decembrie 2014

piata Ilie Bolojan

tot ceea ce se intampla cu Piata Unirii din Oradea este ca o punere in oglinda a stilului de a conduce caracteristic primarului Ilie Bolojan. orcice s-ar spune, gasesc ca este inacceptabil ca un sit, ultracentral, ce este reprezentativ pentru imaginea orasului, sa fie modelat dupa toanele si vointa primarului si conform planurilor realizate de un incompetent, coafate mai apoi de acelasi primar priceput la toate, vrednic urmas al "geniului Carpatilor".

chiar nu vede nimeni acest paradox, nimeni nu-i intelege mesajul?! s-a ajuns ca alesii UDMR sa voteze impotriva mutarii statuii lui Mihai Viteazul! marii patrioti de la PSD si PNL (adica PNL si PDL) au sustinut prin votul lor din Consiliul Local acest proiect aberant, antipatriotic si nedemocratic. culmea e ca, printre cei care au sprijinit "majoritatea" sunt si vreo doi specialisti!

eu pot sa inteleg ca, fiind innobilat, facut cavaler, de Casa Regala a Romaniei, primarul Oradiei se simte dator - din punct de vedere moral, daca nu cumva a si promis asta - sa reabiliteze efigia Regelui Intregitor, insa asta e treaba lui! il priveste cum isi deconteaza "tidula" nobiliara si e absolut anormal sa tarasca Oradea in aceasta poveste. nu vad de ce trebuie sa platim, iar!, noi pentru a-si petici domnia sa complexele patriarhale?! ce-ar fi sa-i faca statuie lui Ferdinand in curtea gospodariei sale din Birtin?!

din acest motiv, ma mira si chiar ma revolta pasivitatea cu care militarii -cei care au contribuit la ridicarea statuii lui Mihai Viteazul - si vocile societatii civile, aceia care, anul trecut, au facut mare tapaj pe marginea acestui subiect, se raporteaza, azi, la cele mai recente tampenii ale Consiliului Local Oradea.

domnilor consilieri, poate e timpul sa aflati ca principiile, la fel ca si imaginea acestui oras, nu sunt niste chestiuni care sa depinda doar de "majoritatile" conjuncturale pe care domniile voastre le puteti crea ori ba! majoritatile se schimba, Oradea e una si e si a noastra!

sau ar trebui sa fie...

ridicol. "cadrele" ce n-au vazut razboiul s-au ascuns in transee de colaci si de carnati, pentru a cinsti, cu salve trase din guri de sticla, Sarbatorile si cheama civilii sa le apere ctitoria. in ceea ce priveste pe vocile societatii civile, e clar ca ori s-au gatat stipendiile ori subiectul nu mai e "trendy".

o spun, fara ezitare si fara intentia de a epata, sunt monarhist de pe vremea in care, cred, Ilie Bolojan nici nu cocheta cu politica, ma refer la modul democratic de a face politica. insa acest fapt nu ma impiedica sa observ realitatea. pentru romani - azi - Mihai Viteazul inseamna mai mult decat Regele Ferdinand. ca e bine, ca e rau, ca e corect sau nu... sa judeca istoricii. numeroase sondaje de opinie certifica aceasta realitate. asta ca sa nu mai vorbesc de faptul ca pe oradeni nu i-a intrebat nimeni cine cred ei ca ar putea fi personajul istoric cel mai reprezentativ pentru urbea lor! poate e Menumorut... apropo de voievod, daca Ilie Bolojan e asa mare patriot, de ce statuia celui care si-a avut resedinta domneasca la Biharia, a ramas doar in faza de proiect? de ce n-o ia dom' primar in ordine cronologica? eu inteleg ca Ilie Bolojan vrea sa-i faca pe oradeni monarhisti, cu forta. de acum incolo unde vom aduce prinosul recunostintei noastre, la sarbatorile oficiale? in fata Regelui.

totusi, cu ce drept isi permite Ilie Bolojan sa il exileze pe primul fauritor al Unirii hapt la marginea orasului? mai mult decat atat, sunt convins ca impunerea, de maniera stalinista, a unor simboluri nu face niciun bine cauzei monarhiste. din contra!

de suferit va avea si relatia majoritatii cu etnicii maghiari. si nu pot sa nu ii inteleg. ca si in cazul nostru, al romanilor, decizia mutarii statuii lui Mihai Viteazul pe amplasamentul vechiului cimitir Olosig a fost luata peste capul si importiva opiniilor exprimate de reprezentantii concitadinii nostri maghiari.

hopa! mi-am adus aminte. nu zicea Ilie Bolojan ca, sub mandatul sau, nu se vor face lucrari care sa fie desfacute a doua zi. uite ca acum vrea sa dea peste cap aleile si amenajarile, nu demult realizate, din parcul Linistii! "totul pentru front...".

faptul ca statuia lui Emanuil Gojdu urmeaza sa fie trimisa pe urmele "Fratilor Petreus" e doar inca o dovada a faptului ca avem inaintea ochilor un proiect aberant, un soi de Bulevardul Victoria Socialismului, taiat ca o rana in istoria vie a orasului nostru de "cavalerul" Bolojan. asa intelege el sa onoreze memoria celui ce a dat nume inaltei scoli care l-a facut om! oare ce cred dascalii sai despre asta?

si ce mai aflam? ca "turbo-giratia", alta mareata ctitorie a "iepocii", va fi redesenata, dupa un proiect al candidatului Cseke, despre care - la vremea respectiva - primarul spunea ca e imposibil de realizat! dupa ce s-au bagat sute de mii de euro intr-o solutie care s-a dovedit a nu fi deloc satisfacatoare pentru traficul din zona, primarul urmeaza sa mai "ingroape" niste milioane pentru a deschide accesul pietonal spre piata pe care o va reboteza... Emanuil Gojdu!

daca tot il arde febra ridicarii de statui, de ce monumentul Regelui Ferdinand nu putea fi amplasat in Parcul Bratianu? pe locul dezolantului "bloc" al sondei de apa termala s-ar putea ridica o statuie.

mi-e mila si rusine de faptul ca am ramas singurul care mai striga: baaa, cavalerul e goool!

marți, 9 decembrie 2014

salutari!

gata, nu mai pot! m-am saturat sa tot aud in jurul meu "buna" si "salut".

pai ce fel de a saluta e acesta? unde sunt cei 7 ani de acasa? n-ar fi rau ca, din cand in cand, sa ne amintim ca felul in care salutam ne reprezinta. ce poti gandi despre cei care saluta astfel? cu sunt comozi, indolenti, lipsiti de orizont sufletesc si spiritual?

sa fie asa de greu sa spui "buna ziua"?

cand o doamna sau o domnisoara saluta cu "buna", imi vine sa-i trantesc, ma iertati va rog, "buna esti tu" sau - dupa caz - "buna erai, probabil, candva".

dar unui barbat ce sa-i zici? "buna ce?", "buna, vodca?!'".

cu "salut" e ceva mai incurcata treaba. dupa aceasta expresie astept, de fiecare data, salutul. eu o percep ca si pe un moment de pauza, ca si pe trei puncte de suspensie, ca si cum personajul nu si-ar gasi cuvintele necesare pentru a da viata formulei de salut corespunzatoare imprejurarilor. asa cum e usor de inteles, salutul in sine nu vine. e ca si cum persoana ar sti ca trebuie sa dea "buna ziua" dar nu isi aduce aminte care-i formula magica.

cu "te salut" ma impac ceva mai bine. e ca si cum mi s-ar ingadui mie sa-mi aleg formula. poate in functie de dispozitie sau de inspiratia mea, fiindca - e clar - pe a lui nu pot conta.

am ajuns poate la varsta conservatorismului, sunt poate un tip de moda veche. dar gasesc ca e asa de simplu si de frumos sa spui: "buna ziua!". nici nu e nevoie de ceva mai mult. simplu si frumos!

sa nu ma intelegeti gresit, mi-e perfect OK sa mi se spuna: "ciao", "szia", "hello"... oricum, numai nu "buna" sau "salut".

nu stiu ce am cu ele. imi sunt la fel de nesuferite ca si celebra formula prin care trimiti, iremediabil, pe cineva la plimbare: "hai, pa!" sau varianta ei mai clasica: "hai sictir!".

sa aveti o zi frumoasa!
f

P.S. pe de alta parte, un - sincer - "Doamne ajuta!" mi se pare datator de speranta.

luni, 8 decembrie 2014

"noi"... insa la mana a doua

OTL a cumparat 9 autobuze noi. "noi" e un fel de-a spune, fiindca, de fapt, sunt la mana a doua. oamenii saraci se imbraca de la "sehas" iar orasele sarace au transport in comun pe masura pungii lor.

parca alta era lozinca pe vremea cand Ilie Bolojan, actualul primar al Oradiei, era prefect si se lupta cu administratia pedelista, fiind vehement impotriva unor astfel de achizitii. "lucrurile vechi sunt, de fapt, mai scumpe decat cele noi", spunea pe atunci primarul. am uitat-o si pe asta, asa cum suntem prea lesne dispusi sa trecem cu vederea toate sucelile politicienilor.(?)

ilar in povestea asta e ca OTL voia sa cumpere "midibuze" si a cumparat "maxi". doua dintre masinile achizitionate au 18 metri iar celelalte 7 doar 12 m.

alt amanunt. cica achizitia a fost necesara in contextul expansiunii regiei de transport spre Sanmartin, 1 Mai, Cordau, Haieu... cronologia evenimentelor arata, cat se poate de clar, ca mai inatai a avut loc extinderea liniilor si apoi s-au cautat masinile necesare. treaba merge ca pe sine. un pic, nu le e rusine?

acesta poate fi doar un semn cu privire la felul in care vor decurge lucrurile cand, in urma unirii cu Sanmartinul, Oradea va deveni Metropola. metropola de mana a doua?

vineri, 5 decembrie 2014

numai demisia

da, cred ca numai demisia il poate salva pe domnul Mircea Stejerean, responsabilul cu spatiile verzi ale orasului.

acest specialist "autentic" nu rateaza nicio ocazie, nicio iesire publica, pentru a se umple de ridicol. pana una alta, rusinea sau lipsa ei ar trebui sa-l priveasca, insa spatiile verzi, mai precis, arborii monument ai orasului e problema noastra, a tuturor.

sa o iau metodic.

povestea incepe cu o stire, publicata joi, 4.XII 2014, de Jurnalul bihorean.

partea buna e ca prea-indelungata "luna de miere" a doamnei Marossy cu Primaria Oradiei pare sa fi luat sfarsit. era si cazul! sunt ani buni de cand alte voci ale firavei noastre societati civile tot spun ca ceea ce se intampla cu copacii orasului e bataie de joc sau, mai mult, crima ecologica.

da' e bine si asa. mai mult decat nimic... doamna Marossy este o voce care are sanse sa se faca mai bine auzita.

sau nu?

ea a remarcat faptul ca, in curtea Spitalului Militar, s-a comis un veritabil atac la adresa mai multor copaci, despre care spune ca "ca fac parte din patrimoniul orasului". sub inteleapta coordonare a d-lui Mircea Stejerean, sef in cadrul Directiei Tehnice a Primariei Oradea, 24 de arbori, din curtea unitatii medicale, au fost "toaletati".

nu va faceti iluzii, actiunea a decurs dupa sablonul aplicat in ultimii ani de cei pusi sa se ocupe de sanatatea copacilor din oras. parca ar pica toti in patul lui Procust. dupa o astfel de interventie, "profesionista", arborii din oras nu mai sunt decat niste cioate pe picior. asa s-au intamplat lucrurile si in curtea spitalului, cel putin in ceea ce priveste castanii de acolo, copaci care bat suta de ani si au trait, pana acum, bine merci si fara aportul "stiintific" al domnului Stejerean.

cat de stiintific? veti vedea imediat. arborii, despre care doamna Marossy spune ca ar fi "monumente" sunt, pentru domnul Stejerean, fara nicio valoare sau, mai precis, "nu sunt de esenta valoroasa". altfel spus, importanta peisagistica sau cea sanitara nu fac cat o ceapa degerata. daca "esenta" nu se poate cuantifica in bani, valoarea e nula!

alta, tot de la domnul Stejerean citire. "Comandamentul spitalului a solicitat toaletarea. De regula, daca avem o comanda de acest gen, pe domeniul privat, beneficiarul ne indica cat sa taiem". nu zau? halucinant! adica, sa zicem ca beneficiarul e idiot si cere "toaletarea la ras", domnul Stejerean se conformeaza?! atunci, la ce bun sa mai avem specialisti?

n-ar fi mai simplu si mai eficient ca, in locul domnului Stejerean, sa angajeze municipalitatea un DRUJBAGIU? ar fi mai ieftin si, in special, mai eficient!

Doamne, ce cumplita ironie a sortii! sa te cheme Stejerean si sa fii tufa... din chestia asta nu poti scapa decat cu o demisie.

joi, 4 decembrie 2014

schita de portret

discutam, chiar ieri, cu o cunostinta despre drama unui tata, fost ofiter superior al Securitatii, care si-a dat obstescul sfarsit neimpacat cu gandul ca fiul sau - "persoana importanta, nu spui cine" - a ajuns ca, dupa 1989, sa-l injure si apoi sa-l uite.

batranul l-a tinut la scoala, l-a bagat in slujbe... l-a facut om, adica. asta a fost recunostinta fiului. poata ca si el a fost vinovat. pe langa tot ce i-a dat, a uitat sa-l invete un lucru esential pentru a-l face om: recunostinta.

asa ca, in cele din urma, acum vreo 25 de ani, fiul si-a vandut tatal, ca sa se inalte pe el insusi. spalarea creierelor, in comunism, era intrecuta ca oroare doar de stricarea sufletelor. au fost copii care si-au turnat parintii, insa de parinti care sa isi fi tradat copii nu am auzit.

cred ca si cel mai odios criminal al istoriei merita sa fie iubit, macar de copilul sau.

si, in acest context, nu pot sa nu-mi aduc din nou aminte de celebrele vorbe ale lui Hugo, care spunea ca "ingratitudinea este cea mai eclatanta dovada a lipsei de caracter".

ca o intamplare, tot ieri, citind din "jurnalul unui jurnalist fara jurnal", a lui I.D. Sarbu, descopar acest fragment despre tradare si ipocrizie.

"am mare respect pentru profesiunea de curva - imi cer iertare mie insumi ca folosesc acest cuvant pentru a defini acesti escroci de tip nou, care confunda fesul cu interesul si gandirea cu razgandirea continua, fara de nicio rusine. imi place strigatura populara pe care am auzit-o in gara din Livezeni: <<Curva-i curva pana moare/ Si marxistul pana-l doare>>".

nu ma astept ca "personajul" sa se prinda si, cu atat mai putin, sa-i fie rusine. e naravit in rele si incurabil.