eu vs. Sistemu'

am fost, recent, la o dezbatere despre cetatenia activa. acolo, un participant ii indemna pe tineri sa fie buni cetateni, incercand sa schimbe cate ceva in curtea blocului, in clasa... asta mi-a amintit de cuvintele lui Che, "sa fim realisti, sa incercam imposibilul!".

asa ca, montat de atitudinea bleaga a vorbitorului, am plecat spre casa chitit sa-mi incep lupta cu Sistemul. in lumina nobilelor ambitii ce mi-au fost inoculate, mi-am spus sa incep si eu cu ceva mai pe masura puterilor mele. si m-am gasit sa ma iau tocmai cu Sistemu'... de termoficare!

nu mi-am ales bine adversarul. Sistemu' asta face numa' ce vrea el, cum vrea el... primarul, cinci instalatori si cine stie cati angajati o mai fi avand CET-ul din Oradea nu razbesc cu el si m-am gasit tocmai eu! da, da. cinci instalatori au venit sa-mi vada caloriferele! s-au uitat savant, ca niste medici catre un suferind de o boala exotica, si, toti, au conchis ca instalatia nu are nimic. doar ca eu nu prea am caldura. "nu prea" e un fel de a spune. de fapt, in baie nu am deloc! de un an si ceva. unul mi-a zis ca nu-i problema, ca nu se simte... de unde stie el, nu stiu?! altul a spus ca, deoarece caloriferul meu din baie e ultimul de pe coloana, sus la zece, agentul termic nu mai ajunge pana la el. ghinion curat, asta e si n-ai ce-i face! si, tot ghinionul asta ma obliga sa platesc pentru ceva ce nu primesc niciodata.

dar eu, decis sa ma lupt cu Sistemul, aerisesc caloriferele. o data, de doua ori, o ora, doua... cat e nevoie sa am si eu un dram de caldura in casa. stiu ca nu e voie, stiu ca CET-ul m-ar putea amenda pentru ca am destabilizat sistemul energetic, insa nu mi-e clar daca amenda e mai mare decat costul tratamentului pentru raceala. asa ca risc!

m-a invatat un vecin. cica lucreaza la CET... el asa face! cred ca asa face toata lumea. ei ne fura la plata, noi "furam" apa. rezultatul procesului de aerisire e absolut dezamagitor. temperatura interioara nu a crescut cine stie ce. de unde sa creasca? din calorifer apa abia curge si cata curge e mai mult rece decat calda. de unde sa se incalzeasca sarmanele calorifere?

povestea tinde sa devina o chestiune personala. eu contra Sistemului. el imi ia banii degeaba, eu lasa apa sa curga. e ca si cum ai incerca sa faci balaurul sa sangereze cu o scobitoare, asteptand sa te bage in seama.

dar tot Sistemu' are ultimul cuvant. de cu draga dimineata, cand deschid robinetul de apa calda, o jerba de stropi reci ca moartea ma scuipa drept in fata. la capatul celalalt al tevii o fi insusi primarul Ilie Bolojan?

un calcul simplu

unitatea dreptei e o himera comparabila, as zice, doar cu reformarea PSD.

un calcul simplu, bazat pe datele sondajului IRES, arata cat de stupizi sunt liderii dreptei si toti reprezentantii acesteia care nutresc egoiste orgolii prezidentiale. mai ca te-ar duce gandul ca-s toti pe-o mana lui Ponta. speculatie pe care eu nici nu as respinge-o, cel putin in cazul lui Tariceanu si Melescanu.

haideti sa vedem! deci, Ponta este creditat de sondajul sus-amintit cu 43% din intentiile de vot ale electoratului. Iohannis, de unul singur, strange 30% din voturi. daca punem, langa astea, doar procentele pe care le aduna: Udrea, Tariceanu si Macovei, ajungem la un impresionant 49%!

pe Melescanu nici nu l-am pus la socoteala fiindca, din punct de vedere ideologic, candidatul independent imi pare total lipsit de culoare. fara cele trei procente ale sale, dar cu un semnal clar de unitate a dreptei, indraznesc sa spun ca Iohannis ar putea sa castige prezidentialele chiar din primul tur. ar putea...

intr-o tara civilizata din punct de vedere politic, intre orgolii si ideologie, optiunea ar fi cat se poate de clara. dar, la noi... la noi nu se poate! ambitii meschine frang dreapta, punand puterea in mana lui Victor Ponta. el nu castiga alegerile. dreapta este cea care tine sa le piarda in favoarea lui.

asa stand lucrurile, se pune intrebarea cat de credibile sunt ingrijorarile cu care ne ameninta candidatii dreptei, pentru ipoteza in care Ponta ar castiga alegerile prezidentiale? parca nu-ti prea vine sa-i crezi.

cine stie, poate mintea romanului cea de pe urma se va trezi inaintea turului doi.

desi eu n-as paria pe asta. atunci se schimba socotelile.

droguri... de larg consum!

cu ceva timp in urma, am observat ca sub podul Decebal, chiar la baza pasajului destinat trecerii pietonilor se strang, periodic, gramezi de ambalaje pentru medicamente.

din cand in cand, mai vine apa, mai bate vantul, cutiile, dopurile, sticlutele, prospectele, dispareau. si, dupa un timp, apareau iar altele noi. am devenit curios. despre ce este vorba? vreo evaziune? leacuri expriate aruncate in Cris? asa ca m-am aplecat peste marginea pasarelei.

toate aceste deseuri medicale sunt de acelasi tip. ROFEDEX! un sirop de tuse care costa circa 5 lei.

am cautat sa aflu informatii despre el pe net. ceea ce am gasit m-a determinat sa scriu acest material.

iata ce scrie Christina despre efectele euforizante ale acestui "banal" medicament.

a consumat doar o sticla. "dupa o ora mi-am pierdut complet speranta, dar ghici ce? chiar si-a facut efectul. am inceput sa am ameteli usoare, nu mai recunosteam oamenii, dar mai apoi am plecat pe mal unde au inceput halucinatiile. credeam ca asfaltul se topeste, ca suntem agatati de copaci si ma comportam exact ca o retardata mintal. speriam lumea, radeam, dansam ca o handicapata...".

mai multe amanunte pe: http://broken-dreams-allowed.blogspot.ro/2013/08/droguri-farmaceutice-rofedex-experienta.html

sigur, m-am intrebat daca cei ce consuma rofedex, sub pod, sunt "boschetarii" care dorm acolo sau niste copii teribilisti. judecand dupa multimea de ambalaje pe care le-am fotografiat acum cateva zile, ori sunt inraiti si au nevoie de doze mari, ori sunt destul de multi. cred ca am numarat vrea 20 de cutii! Christina spune, auzind de la altii, ca efecte "tari" se fac simtite dupa cea de a doua sticla.

nu stiu daca o discutie despre prezenta in farmacii, la liber, a unor astfel de medicamente isi are locul aici. pana la urma, diferenta intre legal si ilegal poate fi egala cu cea dintre uz si abuz. cred insa ca fenomenul trebuie semnalat. azi, etnobotanice se gasesc mai greu, insa rofedexul e ieftin si la indemana oricui!

foamea si democratia

nu stiu daca Victor Hrebenciuc si Dan Sova vor ajunge sa infunde puscaria, dar stiu sigur ca acest caz in care sunt implicati cei doi lideri ai PSD este, la fel ca si povestea cu plagiatul lui Ponta, inainte de toate, un caz grav de coruptie morala.

modul in care in partid se tranzactioneaza putere, functii publice sau pozitii politice, legi, interese de grup sau individuale depaseste limita imaginabilului si a oricarei decente.

la fel de grav, tot datorita implicatiilor sale morale, este si cazul Ponta, ofiter acoperit. e limpede ca nu poti servi Justitia si serviciile secrete, fara ca sa starnesti, cel putin, cateva mari semne de intrebare, in primul rand asupra fundamentelor statului.

toate astea si inca multe altele, pe care parca nici nu mai are rost sa le pomenesc, ar trebui sa zguduie din temelii o societate si sa-i trezeasca pe cetatenii ei din eterna lor dulce nepasare. dar, nu, la noi nu se intampla asa.

in alegerile astea nu va fi vorba despre cat de imorali sunt, iata, unii dintre cei mai importanti oameni ai PSD-ului. in alegerile prezidentiale ale anului 2014 este vorba despre foame. asistam - fara rost, as zice - la o confruntare intre principiile fundamentale ale democratiei si nevoile umane primare. ia ghiciti cine va invinge? daca aveti indoieli, consultati sondajele!

un om normal, un cetatean adevarat nu-si poate dori sa traiasca intr-o republica atat de penala incat s-a ajuns ca pana si principiile cele mai elementare ale democratiei, ba chiar si cei 7 ani de-acasa ori Dumnezeu, au devenit "bunuri" negociabile si tranzactionabile.

vazut din cealalta parte, acest argument nu exista, el pur si simplu nu ajunge la poporul care abia isi duce zilele, aflat la limita cea mai de jos a pragului supravietuirii. "intai sa traiesti, pe urma sa filosofezi", o vorba inteleapta, potrivita Romaniei zilelor noastre.

ne place sau nu, pentru cei mai multi dintre conationalii nostri, conteaza infinit mai mult reintregirea pensiliilor, ajutorul suplimentar pentru persoanele cu handicap, indexarea veniturilor mici, etc. Ponta poa' sa fure cinci biblioteci si doua Romanii. Hrebe poate sa isi faca legi cum vrea el, ca sa scape de puscarie. ca doar n-a omorat pe nimeni! Sova poate fi, daca vrea, si presedintele partidului unic. cat timp poporul nu moare de foame, e bine. o sa-i voteze!

principiile vin mult mai pe urma, ca nu tin de foame! e trist, dar adevarat, pana la urma specia, animalul din noi, invinge.

ca vom da inapoi, peste cateva luni, mai tot din ceea ce primim acum, e alta socoteala. ca, de fapt, toate pomenile electorale sunt din banii nostri si ai celor ce se spetesc muncind cu adevarat, sunt realitati de care pare ca nu-i pasa nimanui. chestii sunt prea complicate, cand majoritatea romanilor traieste ca de pe azi pe maine. nu vad atunci de ce sa ne miram ca, toata viata, musca si fug... pe urma, or mai vedea ei.

pare evident ca trebuie sa fii de-a dreptul nebun sa te astepti ca toti acestia sa voteze impotriva propriilor lor interese, imediate. perspectiva nu exista, cand traiesti in patru labe. asa stand lucrurile, nu-i mare lucru sa te apuce disperarea la gandul ca, maine, "astia" vor alege presedintele. dar nu ai ce sa faci, painea si cutitul sunt in mana lui Ponta. nici cugetarea lui Tutea, ca, in democratie, votul geniului este egal cu cel al imbecilului, nu te alina. din contra, te scoate din sarite! ai vrea sa nu fie asa. dar tu esti om cu principii si te tii de ele, chiar daca nu-ti plac.

concluzia? democratia nu-i pentru flamanzi.

show must go on!

mic indrumar pentru privatizarea culturii locale.

pasul I: se inchide Casa de Cultura a Municipiului Oradea.

pasul II: activitatile culturale se dau pe mana unui comitet, condus de "specialisti", genul acela de domni cu manecute, pentru care orice, muzica, pictura, dragostea chiar se reduc la 1+1 si trebuie musai sa iasa cu plus.

pasul III: la final de festival, se trage linie si, chiar daca lucrurile au fost putin peste asteptari, concluzia e ca evenimentul nu merita decat calificativul "acceptabil". deci trebuie sa facem ceva!

paranteza: primarul Oradiei, Suuuper-Bolo, cel care le stie pe toate, traieste o revelatie, il loveste smerenia si conchide: "Nu suntem specialisti in toate". hai nu, pe bune? tocmai Ilie Bolojan sa spuna una ca asta?! el?! dincolo de nuante, va rog sa observati ca, atunci cand este vorba de limite omenesti, foloseste pluralul, ei - luati ca un tot - nu sunt "specialisti in toate". poate daca ar conduce de unul singur, daca administratia ar fi populata de oameni facuti intocmai dupa chipul si asemanarea lui, altfel ar sta lucrurile.

dar, pana atunci, se impune luarea unor masuri in domeniul cultural. asadar...

pasul IV: se pregateste "externalizarea serviciilor culturare".

in loc de epilog: fiti cu ochii pe cultura! prin mediile de profil umbla vorba ca existe o adevarata clientela ce jinduieste la bruma de bani pe care administratia Oradiei e gata sa-i puna la mezat, contra prestarilor de servicii din domeniu.

culmea e ca pe Bunoiu, ultimul director al CCO, l-au mazilit, reprosandu-i tocmai o prea buna relatie cu un anumit "prestator de servicii culturare", prieten de-al sau. acum vor da evenimentele culturale pe mana unei companii, poate a unui amic de-al nu stiu cui. se inchide cercul!

asta da afacere, Bolojan a descoperit (sau a inventat?!) cultura capitalismului de cumetrie!

pusa capra de toti

gata? v-au trecut aburii de la bere? va auziti gandurile, suspendate din pricina zgomotului de alamuri, boxe, ragaieli, cauzate de micii umflati cu bicarbonat? ati depasit momentul induiosarilor ieftin festiviste, exprimate, vai!, atat de simplu, in urari precum "la multi ani, Oradea!"? credeti ca mai puteti gandi cu capetele voastre? oare, mai sunteti capabili sa va revoltati, macar pentru ceea ce pretindeti ca iubiti? pentru orasul nostru, pentru onoarea lui?

acest material nu trebuia sa apara. m-am apucat sa-l scriu inainte de 12 octombrie si l-am abandonat. mi-a fost lehamite. mi-am zis ca aia care spun ca nu e prima data cand, de ziua ei, Oradea e incalecata de politicieni au si ei dreptatea lor. e altceva ca eu unul ma astept la ceva mai mult din partea politicienilor de astazi, decat de la cei de mai ieri. desigur, pe ei nu-i intereseaza asteptarile mele. am avut o retinere, spunandu-mi ca Oradea nu merita asta. nu merita "sa-i stric ziua" cu un astfel de text impertinent. imi amintesc perfect ca au spus-o altii inaintea mea "fuck you, Oradea" si, atunci, nu mi-a placut.

si totusi... iar s-a intrecut masura!

ministrul Dusa a venit la Oradea, ca sa citeasca un text "gangav", cum le-ar placea pesedistilor sa zica, nu fiindca i-ar pasa de orasul acesta, ci fiindca era necesara o mutare politica apta macar sa umbreasca prezenta candidatului ACL. si, fiindca tot veni vorba, instrumentul acestei ieftine manevre de campanie a fost nimeni altul decat Claudiu Pop. altfel spus, prefectul, independent prin litera legii, s-a amestecat si el in campania electorala, asa putin, cat sa nu bata tare la ochi, doar sa isi serveasca si el partidul.

sa trecem peste asta. ce-am mai vazut la Ziua Oradiei? rosu! sa juri c-a fost 23 august! oare toti talibanii astia pesedisti nu-mi mai amintesc nimic din ceea ce a fost ciuma rosie? oare au stiut vreodata? oare nu le e macar un pic jena sa-si umple piepturile cu chipul Plagiatorului, ca unii aratau precum niste generali sovietici? oare apartenenta la un partid chiar tampeste?

si, nu in ultimul rand, Iohannis! n-a fost nevoie "sa-l urce cineva pe o scena" ca sa se faca de ras. deputatul PSD care remarca faptul ca prezidentiabilul ACL "a dezonorat Armata" n-a sarit parleazu'. candidatul PNL-PDL nu are nicio scuza pentru faptul ca a parasit ceremonia inainte ca aceasta sa fi luat sfarsit. e primar la Sibiu de multi ani, deci stie cum se desfasoara un astfel de eveniment. un viitor presedinte e obligat sa tina minte ca nu se cade sa intorci spatele paradei militare. gazdele sale - lideri de partid si organizatorii din partea primariei - erau obligati sa-l traga de maneca si sa-l tina locului. daca le-ar fi pasat, daca cineva ar tine minte ca, in tarile civilizate, protocolul e sfant, se respecta... nemteste! una peste alta, a dat si asta cu mucii-n ciorba. pacat... pacat ca nimanui nu i-a pasat!

Melescanu, hop si el! ce politician sa rateze o asemenea ocazie! daca tot au pus Oradea capra, de ce sa nu se bage si el. ce bine ca ziua orasului pica taman in campania electorala pentru prezidentiale! din patru in patru ani, politicienii se bulucesc la sarbatoarea noastra. pentru locale s-a inventat o alta sarbatoare, 20 aprilie. posta, sa mulga si ai nostri!

toata chestia asta e ca si cum cineva s-ar autoinvita la o petrecere si, pentru a-si fixa bine amintirea in memoria gazdei, ar si supune-o unui, temeinic, viol cu perversiuni.

ce-a ajuns Oradea, sa stea capra la politicieni?! toti se poarta ca si cum orasul nostru ar fi tarfa lor, platita in avans. pe banii nostri! sigur, din pacate, nu numai cu Oradea se intampla asta. parlamentul, guvernul, biserica, padurile, apele... Romania toata este pusa capra inaintea celor care n-au nimic sfant! ar f... si pe mama lor in numele partidului.

sa-i opreasca cineva!

daca, chiar va e draga Oradea, nu-i mai lasati pe altii s-o violeze de cate ori au chef. hai sa ne comportam ca niste cetateni, nu ca niste amanti de mana a doua. daca iubim sincer Oradea, nu putem accepta sa fim "sogori" cu astia. haideti sa fim "cetateni activi"! sa ne pese, sa intelegem, sa spunem, sa carcotim, sa luam atitudine... hai sa-i scuipam, macar o data in fata, pe musafirii nepoftiti!

daca Oradea chiar e a ta, stapaneste-o, nu-i lasa pe altii sa o posede!

Bolojan, un pas in umbra

fata de primii sai ani de "domnie", Ilie Bolojan e tot mai putin vizibil in spatiul public.

foarte posibil ca multi dintre noi sa nu-i fi simtit lipsa. putina liniste era chiar binevenita. nu mai hartuie maidanezi, nu mai ameninta oameni, nu mai taie posturi. uff!

prima posibila explicatie a acestei discrete absente ar fi aceea ca, aflat la inceputul unei noi casnicii, omul isi dedica mai mult timp familiei.

apoi mi-am zis ca poate isi pregateste o noua pista politica. zvonuri erau, si nu putine, cum ca n-ar mai vrea sa candideze la functia de primar al Oradiei. luati-va gandul si bucurati-va de aceste momente de liniste oferite - vorba unui vechi spot electoral - "prin bunavointa domnului primar".

retragera in umbra a lui Ilie Bolojan, acum cand inca nu-s toate facute in Oradea Mare, este consecinta unui calcul cat se poate de pragmatic si corect, dar si dovada unei oarecare lasitati politice, greu de acceptat din parte unui om politic care si-a construit o imagine de neinfricat.

asadar, marele nostru om politic s-a dat la fund pentru ca nu vrea sa "deconteze" el criza apei calde, strazile sparte, accidentele cu oradeni cazuti in santurile de prin oras, controversele legate de unele proiecte edilitare sau urbanistice etc. una peste alta, el nu deconteaza nimic, insa laurii nu pot fi decat ai sai! dar asta cunoastem deja!

altfel spus, Ilie Bolojan hodineste. in acest timp le-a permis locotenentilor sai, cei doi viceprimari, sa isi imagineze ca sunt la butoane. de fapt, ei nu decid nimic. sunt doar niste bieti copilasi lasati sa creada ca sunt singuri acasa. habar n-au ei ca vor plati si pentru geamurile sparte, in locul sefului.

roadele le va culege doar el. peste un an, un an si ceva, gand gropile vor fi astupate, drumurile vor fi reasfaltate, cand - cu voia Domnului - CET-ul cel nou va dudui si el, cand pasajele, podurile, drumurile expres vor fi sub trafic, cand cateva cladiri istorice vor fi renovate, va aparea si Jupanu'.

pariem?!

primarul si-a aranjat ploile, si-a temporizat investitiile, si-a pregatit panglicile, ca sa le taie tocmai la timpul potrivit, inaintea alegerilor. nimeni n-o sa indrazneasca sa spuna ca nu le-a facut el pe toate. iar - daca o va face - cine sa asculte? tot ce se face intr-un oras e meritul primarului. asta e un dat politic in Romania. uite ca Ilie Bolojan a gasit formul magica prin care ceea ce nu se face sau se face prost nu pica in seama lui! e si aceasta o importanta contributie la construirea politicianismului.

as vrea sa vad fetele unora ca Ovidiu Muresan cand vor descoperi cat ii costa, in plan politic, joaca de stabimea. opozitia care isi imagineaza ca poate dormi pe-o dunga fiindca si primarul pare ca doarme va plati, si ea, cu varf si indesat, plus esecul electoral garantat! pentru mine e un mare semn de intrebare faptul ca nu vine nimeni sa-l provoace pe primar, sa-l intrebe de ce? sa-l scoata pe "urs" din barlog!

toti cei care spera ca ar putea deveni primari - insa numai daca, la randul sau, "primarul locomotiva" nu va mai candida, pot inca de pe acum sa-si ia gandul! viitoarea campanie electorala va fi sau o hora fara muzicanti sau o batalie lunga, grea si - mai ales - amara pentru contracandidatii lui Ilie Bolojan. ei nici nu stiu ca au pierdut deja. pentru ca, vorba aia, puterea nu ti-o da nimeni, daca nu poti s-o iei!

in ce tara traim?!

m-a pus dracu' sa teoretizez, azi, cu un amic pe teme de politca si morala.

omul e, cum s-ar spune, un ajuns simpatic. nu are o slujba, dar are un Mercedes de vreo 50.000 de euro, cateva apartamente, date in chirie, si, marturisite, simpatii pesediste. ce mai, tipul capitalistului pe stil nou, om din popor.

discutia a pornit de la un primar care schimba, zor nevoie mare, toate bordurile din orasul sau. umbla vorba ca ar avea niste interese, bine pitite desigur, in firma asta ce tine sa contribuie semnificativ la dezvoltarea urbei.

amicu' nu vede, nici sa-l tai cu lama, vreo problema in chestia asta. "l-au prins ca a facut ceva ilegal?", mai mult chiar, dupa mintea lui, nu e nici ilegal, cu atat mai putin imoral, sa-ti aranjezi ploile, odata ce (te-)ai ajuns intr-o functie publica. doar d'aia exista functia, nu?!

filo-pesedistul meu a dezvoltat, ad-hoc, chiar si o tentanta teorie, liberala, despre cum trebuie sa profiti de pe urma imprejurarilor ce iti sunt favorabile. cei care nu fac asta fiind prosti de-a binelea!

mai mult decat atat, amicul a reusit sa ma faca sa ma intreb, la modul cel mai serios, daca - predicand egalitatea tuturor in fata legii, nu sunt eu cumva un mic blosevic. "ce-ai vrea, sa fim toti la fel?!", m-a intrebat. pozitia publica e un fel de "talent", un dat, care tocmai d'aia e dat ca sa te scoata din multime.

am incercat sa-i explic care a diferenta dintre ilegal si imoral. degeaba... e clar, pozitiile noastre, mai pretentios spus, viziunile noastre asupra lumii, sunt ireconciliabile. traim in lumi diferite, suntem cetatenii unor tari diferite. eu ma astept ca alesul sa nu faca afaceri cu si prin intermediul pozitiei pe care o detine, el isi doreste doar sa fie si el primit la masa maririi.

altceva. azi, m-am cerut de la locul de munca pentru ca asteptam un instalator. a zis omul ca vine la unu' si n-a mai venit. sase ore am asteptat pana sa-mi pierd cu totul speranta. un telefon n-a dat! fiti linistiti, am aflat - pe surse - ca nu l-a calcat masina.

asa ca, un timp, nu m-am mai gandit la amicul pesedis ci la instalatorul cel prea mult asteptat. ce fel de om trebuie sa fii, cat de precara trebuie sa-ti fie educatia, sa stii ca esti asteptat, si sa nu dai macar un telefon?!

exemple dintr-astea as putea sa mai dau cu sutele. din fericire, nu le-am trait, pe toate, pe propria-mi piele. politicieni care fura, pentru ca pot. oameni care uita ce inseamna recunostinta, binele facut odata pentru ei, ba chiar si atat de banalul (oare?) "multumesc". asa-zisi meseriasi care isi bat joc de tine, fiindca tu nu stii sa bati un cui. medici care cer, cu tupeu, fiindca vad ca esti disperat... vorba unui prieten "oare ce mai tine tara asta in picioare, cand e atata putreziciune in ea?".

sper sa gresesc, dar am impresia ca Romania e o tara primitiva. aici discutiile despre etica nu au niciun sens. pe canibali nu-i poti invata ce e compasiunea. majoritatea, de la "elite" pana la instalatori, traieste inca in logica lui scapa cine poate.

restul sunt niste schilozi, niste indivizi crescuti stramb, in lumea lor cea dreapta, unde o anume scrupulosenie e o grava invaliditate.

si, totusi, in ce tara traim?

"Misu" s-a intors!

fostul lider al PSD Bihor, presedinte al Consiliului Judetean, deputat, Mihai Bar a reaparut "pe sticla", cum se spune.

captivanta initiativa jurnalistica, nimic de zis. datoram acest moment nostalgic TTV si realizatorului Hizo Zoltan. nu stiu cati au vazut emisiunea, insa stiu sigur ca eu m-am simtit ca trantit inapoi in timp, cu cel putin zece ani.

Mihai Bar n-a imbatranit deloc, nici nu s-a schimbat o iota. un politician perfect incremenit in proiect. un proiect revolut. un pesedist fara partid, dar exemplar devotat si inflexibil.

nu stiu ce m-a determinat sa-l compar cu marele sau rival politic, Florian Serac. daca e adevarat ca faptele noastre vorbesc despre noi insine mai bine decat orice sau oricine, atunci ma vad nevoit sa compar pensionarul cu managerul care a ridicat Baile Felix de la nivelul unei statiuni de CAP-isti la statutul de destinatie turistica ce rivalizeaza cu statiunile concurente de dincolo de granita. Serac a dovedit ca poate sa faca si altceva decat politica, Bar s-a pensionat. asta e! bla-bla-ul si popularitatea nu tin de foame. si, pana la capat, de pe urma demagogiei nu ramane nimic.

ramas prizonier al timpului sau, Mihai Bar il plange pe Adrian Nastase. "ce mai presedinte ar fi fost!". ce conteaza ca e corupt dovedit? nici faptul ca Ponta a plagiat grosolan nu e un pacat de neiertat pentru Mihai Bar. "va fi un foarte bun presedinte"... ca "e un tip foarte corect, un om cu principii". sa bolunzesti nu alta.

incorigibilul Mihai Bar ofteaza dupa vremurile de altadata, cand a fost ales presedinte al UJCM Bihor, desi a infierat vehement actiunile destabilizatoare ale huliganilor timisoreni, pentru ca era "relativ tanar si nu apucase sa faca foarte multe rele".

una peste alta, am regasit in Mihai Bar acelasi politician care pare ca stie multe, spune putine, face si el ce poate, dupa principiul locului "sa fie bine pentru toata lumea", insa e capabil sa linga copios.

vestea buna e ca "Misu" nici nu se mai gandeste sa revina in politica. astfel de revederi, scurte, sunt tonice, amuzante chiar, insa... ce-i prea mult strica.

emisiuni unde se traficheaza principii lipsite de o minima morala ori demnitate te pot lesne strica de cap.

dom' presedinte, va dorim pensie placuta!

in nemernicia voastra...

trei copaci, ce se aflau pe mai putin de 100 de metri patrati, au fost stersi de pe fata pamantului, in doar trei zile, cu ocazia amenajarii unei parcari, undeva pe strada Iza!

in alte tari - CIVILIZATE -  se construiesc cladiri si sosele in jurul unor arbori.

am mai vazut asta, pe strada Milcovului, in urma cu cativa ani. acolo, mai intai au construit alveole in jurul celor trei pomi. apoi, cand sa fie data in folosinta ctitoria, i-au taiat. doi corcodusi si un cais au disparut peste noapte, lasand alveolele goale, precum orbitele unei harci cu ochii scosi. ce folos de atata fatarnicie? decontati lucrari "prietenoase cu mediul"? ori candidam din nou la titlul de "capitala verde"?

stim, toti copacii taiati reprezinta un real pericol pentru autoturisme si trecatori.dar cine cuantifica pericolul la care suntem expusi toti de pe urma masacrului vegetal ce nu mai conteneste in Oradea?!

e firesc ca masinile sa ia locul arborilor, care sunt fapturi vii? e normal sa pui masina inaintea vietii, a vietii tale, chiar?

lucrarile la parcarea ce astepta de trei ani sa-i vina randul nu s-au terminat. cati arbori vor mai cadea?

oare cei ce conduc Oradea, in frunte cu primarul Ilie Bolojan, nu se gandesc ca, pe cand copacii astia se aflau deja in putere, ei, stimabilii, erau niste nimeni? precum vor si ramane, de altfel...

sa nu ceri respect pentru viata de la "politruci"... primarul stie de ce!

poveste despre coruptie in doi timpi si trei miscari

a fost odata, ca si cum n-ar fi fost niciodata, un primar prea plin de trufie si cu ceva datorii.

si cu unele si cu celelalte se alesese din campania electorala. mai ales orgoliul il manca precum o boala rusinoasa.

nu putea nicicum sa inghita ca figura lui nu era sigura stapana asupra spatiului public. acum niste ani si-a tocmit panouri cat casa, cat blocul si cat magazinul universal. tot nu i-a ajuns. il deranjeau pana si pitifelnicii care pusesera si ei cateva afise.

in plus, sustinatorii, cei care, in campanie, dadusera "totul pentru partid, totul pentru victorie" isi cereau si ei decontul, partea leului din afisajul outdoore.

asa ca Alesul s-a gandit sa rezolve problema, in stilu-i caracteristic, in doi timpi si trei miscari!

mai intai a declarat public ca panourile publicitare din oras sunt urate, strica aspectul "istoric" al urbei si, clar!, nu mai au ce cauta in orasul sau. apoi a facut si o lege care sa puna lucrurile in ordine, dupa capul, pohta si interesele Mariei Sale.

n-a trecut mult timp si alte panouri publicitare au inceput sa rasara prin alte locuri. astea, desi foarte asemanatoare cu celelalte, nu mai erau nici urate si, ce miracol!, cadrau perfect cu aspectul istoric al orasului.

daca a reusit sa-i scoata de pe piata pe baietii rai, Jupanu' a facut -fireste- partie pentru "baietii destepti".

comportamentul abuziv, pus in raport cu atributiile si puterile primarului, e cat se poate de evident. prostii stau pe margine si nu pricep ce se intampla. ori poate nu le pasa...

* orice asemanare cu Oradea Mare, cu primarul ei sau cu alte personaje in viata e pur si simplu intamplatoare.

cum era sa fiu recrutat

daca tot e vremea marturisirilor, hai sa va povestesc si eu ceva.

am sa fac, nu una, ci doua marturisiri!

prima: am un usor sentiment de frustrare. cum adica sa fie Ponta agentul 00...? acesta urma sa fie indicativul meu ca doar...

si aici urmeaza cea de a doua marturisire, am fost cat pe ce sa fiu recrutat.

era... acum vreo cinci ani, pe vremea cand aveam inca onoarea de a lucra in presa. intr-o zi oarecare, la un colt de strada, nu departe de Piata Creanga, ma intalnesc, intamplator, cu el.

el era vicepresedintele unui partid care, pe vremea aceea, conta in viata politica. a fost deconspirat, ceva mai tarziu, ca fiind omul unui alt serviciu, de "trista amintire". insa, personal, sunt convins ca omul a ramas activ.

era vizibil bine dispus. mi-a spus ca tocmai devenise bunic si a insistat sa urc la el sa bem un pahar cu vin in cinstea evenimentului. am ezitat, partidul sau nu era nici pe departe in lista preferintelor mele politice. insa, cum mi-a fost intotdeauna greu sa spun nu si pentru ca imi trecuse prin cap ca, intr-un astfel de moment, nu e elegant sa-l lasi pe om de unul singur, in cele din urma, am acceptat.

iata-ma in apartamentul despre care stiam ca a fost sediu discret de campanie al unei alte formatiuni politice, dar nu stiam ca e al lui! ca sa vezi ce mica e lumea in provincie!

n-am apucat sa bem cel de-al doilea pahar cu vin cand mi-a fost facuta propunerea. direct, insotita de complimente si lasandu-mi senzatia, foarte pregnanta, ca mi se face un pustiu de bine. nimic din frazele bombastice despre "interesul national", nimic despre bani, nimic despre fisa postului. pur si simplu trebuie sa fii unul de-al nostru!

am incercat sa spun nu. ca-s din presa, ca am un tatuaj (citisem eu undeva ca spionii nu au voie sa poarte niciun fel de semne cu ajutorul carora ar putea fi identificati), ca nu ma intereseaza, ca nu vreau...

argumentele mele treceau pe langa el ca si gloantele pe langa James Bond. "e pilit", mi-am zis. incet, discutia s-a mai relaxat.

tin minte perfect, vorbeam despre alegerile care nu erau departe cand, fara niciun avertisment, a pus mana pe telefonul mobil si a sunat un general.

pilit ori ba, in mai putin de doua minute mi-a facut un CV pe care eu n-as fi fost capabil sa-l realizez, spontan, cu atata acuratete. inca ma mai intreb daca ma "studiase" inainte sau spionul nostru functiona perfect si la bautura?

nu stiu, nu imi amintesc, nici sa ma impuscati, cu ce general a vorbit sau despre ce serviciu secret era vorba. cred ca era ceva pe externe... dar nu sunt deloc sigur. pur si simplu nu imi amintesc. n-a contat. eram convins ca nu vreau.

norocul sau ghinionul meu a fost ca, in ciuda biografiei mai mult decat favorabile, am fost respins. am inteles ca de vina ar fi fost varsta. aveam deja vreo 40... ma gandesc ca, la varsta asta, nu mai esti o investitie buna pentru "servcii".

asa ca... asta a fost!

nu ma intrebati despre cine e vorba, nu-mi cereti alte amanunte. atata am avut de spus! noi, spionii, ne respectam intre noi, chiar si cei nerecrutati!