Sulina, un vis

O vacanță reușită poate fi aceea în care ne amintim să visăm. Viața de zi cu zi la oraș, mai ales viața în „marile orașe”, dăunează extrem de grav 

aptitudinii de a visa.

E mult de când visam să ajung la Sulina. În decembrie 1989, fiind militar și fiindcă valurile revoluției m-au purtat prin clădirea CC-ului, am luat de acolo cu o hartă mare cât un perete. Ea trebuia să mă călăuzească prin canalele Deltei. Dar au trecut 25 de ani până să ajung acolo.

Și totuși, Sulina a fost, în cele din urmă, un vis devenit realitate. Aș compara orașul de la gurile Dunării cu Roșia Montană. Casele vechi: grecești, turcești, lipovene, casele ridicate de Comisia Europeană a Dunării, trebuie salvate.

Am visat că toate casele acelea, cu temelie înaltă de piatră și etajul din lemn, la fel ca si casele grecilor, mai înalte și cu coloane lângă ferestre, sau casele lipovenilor, cândva albastre și cu dantele de lemn pe fațade, deveniseră muzee, locuri de cazare, ateliere de creație, cafenele literare. Cred că Sulina are un potențial excepțional care trebuie, mai întâi, salvat și apoi pus în valoare. Șantierul Naval poate deveni oricând un mare „șantier” al artelor.

Sulina are oameni minunați. Oameni care, dacă îți faci timp să-i asculți, îți vor spune că orașul lor e viu trei luni pe ani, atât cât ține sezonul turistic ori că iarna e lungă și săracă în orașul lor. Majoritatea oamenilor din Sulina fac bani trei luni pe an. Celelalte nouă luni ar trebui folosite pentru a pregăti orașul astfel ca vara locul acesta sa facă valuri. Și, în fond, de ce Delta n-ar putea fi interesantă și în celelalte trei anotimpuri?

Cred că fiecare dintre casele frumoase ale orașului ar trebui pusă la punct și dată in grija unei familii. Să fii ca la ei acasă, fără să deranjezi pe nimeni, poate deveni un nou concept turistic. Asta mai ales că, în „particular”, la Sulina, se mănâncă mult mai bine decât la orice pensiune ori restaurant. Scepticii n-au decât să întrebe de doamna Angela. Locuiește undeva la intersecția străzii IV cu o alta, fără nume, și gătește cel puțin la fel de bine ca toate „socăcițele” Ardealului.

Există atâta teren fertil, atâta potențial, în orașul acesta ridicat pe nisip! Poate că visez în continuare, dar cred că Sulina ar putea deveni capitala a artelor, reședința de vară a artiștilor, un fel de Vamă care nu mai trebuie să încapă pe mâna „marilor” investitori. Chiar dacă, așa cum ne învață istoria acestui oraș, acolo e loc pentru toată lumea.

Cred că Sulina ar trebui să redescopere, să învețe, cu răbdare, turismul ecologic, plimbarea în bărci, pe canalele Deltei. E de-a dreptul frustrant ca, trecând în viteza motoarelor dotate cu sute de cai putere, să nu ai timp să te apleci asupra unui nufăr nici măcar cât să-i faci o fotografie. Însă, aș zice că ăsta a fost singurul lucru rău legat de vacanța mea la Sulina. Sigur, aș mai putea aminti și de faptul că celebrul „cimitir cosmopolit” nu are ghid. Nici măcar unul tipărit. Sigurii îndrumători „autorizați” fiind groparii. Sau că ferestrele de termopan, puse la unele case vechi de peste o sută de ani, nu se potrivesc nicicum acelui decor vestust și patriarhal. Dar toate astea se pot îndrepta. Chiar trebuie îndreptate!

Dacă un Fân Fest poate salva o comunitate și un Stuf Fest ar putea să o facă. Trebuie să se întâmple ceva! Altfel - după cum văd eu lucrurile - Sulina riscă să se scufunde încet, precum un vas bătrân abandonat la gurile fluviului. 

Am visat că Sulina, orașul tuturor neamurilor europene, nu-și mai visa gloria apusă ci noul destin. Toți cei care, trecând pe acolo, ne-am reamintit, măcar pentru o clipă, ce înseamnă să știi să visezi datorăm Sulinei un gest, cât de mic, pentru ca viitorul ei să nu fie vis ci realitate.

Destine paralele - Sulina si Rosia Montana

Cum, după vacanța petrecută la Sulina, încă mă mâncau tălpile, am plecat la Roșia Montană. Taman la timp pentru Fân Fest și numai bine pentru a mă convinge că o paralelă între orașul de la porțile Dunării și urbea cea veche de la poalele Apusenilor nu e nicidecum deplasată. Cândva, au fost amândouă foarte bogate. Sulina de pe urma comerțului, Roșia Montană datorită mineritului aurifer.

Cele două localități au, deopotrivă, case nemaipomenit de frumoase ce trebuie salvate. Casele acestea sunt o istorie pe cale de dispariție și au o frumusețe specifică ce riscă să se piardă, fiind amenințată de cei dornici să facă bani, rapid, sigur și cu orice preț.

La Sulina sunt mulți marinari fără vapoare. La Roșia Montană sunt mineri fără mine.

Sulina are ape și pește, Roșia Montană are munți și virșli și... pălincă! În Deltă e stuf, în munți sunt brazi. Cât toate astea, de aici și de acolo, or mai fi să fie...
Localitățile astea sunt, și una și alta, departe de lume. E greu să ajungi până la Sulina, cu vaporul, dar mi-au trebuit unsprezece ore să ajung de la  Roșia Montană la Oradea pe jos, cu autobuzul și, în final, cu trenul. Întâmplare sau nu, de la Oradea la Sulina cam tot atâta am făcut.

Sulina are un celebru cimitir cosmopolit. Roșia Montană are - poate nu știați - un cimitir romano-catolic unde își dorm somnul de veci, în bună pace, români și unguri și nemți și unii care, probabil, nici la vremea lor n-or fi știut cu siguranță ce sunt.
Sulina l-a avut pe Jean Barth și Roșia Montană pe Simion Balint. Într-un fel sau altul, și unul și celălalt, au făcut istorie.
Și un loc și celălalt are un potențial fantastic și o valoare extraordinară. Sulina poate fi un al doilea Balcic, așezat la gurile Dunării, iar Roșia Montană poate deveni o Elveție transilvăneană. Ele trebuie, nu doar salvate, ci și păstrate în viață. Cine? Când? Cum? Astea sunt, deocamdată, întrebări fără răspuns.

Marul ucigas al Albei ca Zapada

Nu o fi fost Cristian Diaconescu un candidat redutabil, dar cel putin, putea sa fie unul cat se poate de respectabil, daca nu era lucrat din interior de insasi presedintele partidului, Elena Udrea.

Cred ca sofismele liderei PMP, despre "candidatul propus, care nu e tot una cu cel votat", nu conving pe absolut nimeni. Va mai amintiti probabil ca Elena Udra era capul de afis al candidatilor PMP pentru alegerile europene. Rezultatul? Dezamagitor. Si pus, evident, in seama altora. Indraznesc sa anticipez ca nici scorul prezidentiabileiElena nu va fi mult mai mare. In cazul ei ambitia e, clar, mai multa decat

potentialul, cel putin potentialul politic.

Dar sa revin la executia de tip fascistoid sau lucratura cu model stalinist careia i-a fost cazut victima Cristian Diaconescu. Acest fapt descalifica total si iremediabil PMP-ul. Iata ca Alba ca Zapada si partidul ei au devenit realitate, dar printesa din poveste se dovedeste a fi o vrajitoare fara inima si scrupule, gata sa-l taie, pe la spate, chiar pe "Fat Frumos". Pe langa ce se intampla acum, povestea cu "draga Stolo...", a fost dans de societate.

Prin astfel de manevre partidul prezidential se compromite inainte ca sa apuce sa insemne ceva pe scena politica. Vazand tot acest circ mizer, nu pot sa nu ma intreb ce caractere au ori cat sunt de slugarnici cei care se pot face partasi la o asemenea lucratura? Cata incredere mai pot avea cei din PMP unii in ceilalti, cand liderii lor propun un astfel de model organizational? Despre o anume, necesara, solidaritate interna cred ca nici nu poate fi vorba. De altfel, dupa ce Elena Udrea le-a aratat usa intelectualilor din partid, in PMP nici nu mai poate fi vorba de asa ceva. Si atunci, cine a mai ramas, numai cei facuti din stofa de sluga si verosii?!

Ma mir, desi poate nu ar trebui, ca Traian Basescu tace. Liderul spiritual al PMP stie, sunt convins, ca aceasta tacere complice nu face decat sa crediteze manevrele meschine prin care ambitioasa Elena Udrea se va impune in postura de prezidentiabil. Mai mult, nu pot sa cred ca Traian Basescu nu pricepe ca o astfel de atitudine crediteaza practic toate barfele legate de slabiciunea deosebita pe care seful statului o are pentru pupila sa politica. Sacrificand unu vechi prieten si un fidel aliat, pentru a indeplini poftele politicienei cu aere de diva, Traian Basescu nu dovedeste decat ca e la degetul mic al Elenei Udrea, ea fiind capabila sa-l faca, oricand, sa isi piarda uzul ratiunii. Pentru ca, oricat ar incerca Elena Udrea sa dea o aparenta de normalitate acestei mutari politice, e clar ca nu avem in fata decat o imensa prostie. Acesta e momentul cand gunoiul de sub pres s-a adunat prea mult si iese la vedere, e clipa care dezvaluie adevarata fata a acestor politicieni care, nu demult, promiteau sa fie "altfel".

Nu as vrea sa inteleaga cineva ca il jelesc pe Cristian Diaconescu. Ar fi fost, oricum, doar unul din candidatii plutonului de mijloc. Insa imi pare rau sa vad cum -iar- cele mai bune intentii sunt sufocate de cele mai tampite pretentii. Si regret situatia jenanta in care s-au gasit pusi unii lideri ai PMP, printre care -cred- si presedintele filialei bihorene, Marton Attila. Stiu ca e un tip inteligent. Sunt sigur ca a inteles in ce cloaca s-a bagat... politica-i o stare de pacat sau, poate, o stare de cacat.

cinism contra civism

n-am mai scris de ceva vreme. poate nici voua nu v-a lipsit, cum - sincer - nu-mi lipsea nici mie. am incercat sa impartasesc celor apropiati lucruri frumoase, imagini, fara mari pretentii, instantanee din vacanta petrecuta la Sulina. ei, dar asta nu poate fi trecuta cu vederea, fiindca intrece multe alte obraznicii! atata tupeu si dispert din partea "Prea Smeritului" Ilie Bolojan chiar ma irita!

mai ieri, in timp ce era de fata la inaugurarea centrului de biciclete din Parcul 1 Decembrie, primarul Oradiei a fost luat la intrebari de o femeie. aceasta era - zic eu pe buna dreptate - suparata fiindca, sub mandatul primarului Ilie Bolojan, cei mai frumosi copaci ai Oradiei dispar, unul cate unul si - mai des - in grupuri mari, sub drujba slujbasilor administratiei.

reactia lui Ilie Bolojan a fost de-a dreptul nesimtita. ca si cum ar fi dintr-un alt film sau de pe alta planeta, primarul a cerut " exemple concrete". pai, domnule primar, sunt sute, mii! Parcul Bratianu, malul Crisului, Peta, strada Selimbarului, pana si zona verde din spatele Spitalului Municipal. iar lista ar putea continua pana la ... Sfantu' Asteapta.

de ce spun ca eschiva primarului mi se pare nesimtita sau, poate, doar lasa? fiindca, cred eu, deliberat a pus-o pe femeia, care evident nu era pregatita pentru o dare de seama, din postura de petent, intr-o stare de defensiva. cu alte cuvinte, primarul nu a raspuns intrebarii ce i s-a pus. a parat doar. de ce? fiindca, de fapt, nu da doi bani pe toti aceia care gandesc altfel decat el.

desigur, ar mai fi ipoteza Ceausescu. e ca in povestea aia cu "geniul" care nu stia cat de prost o duce poporul. chiar poate sa creada cineva ca Ilie Bolojan e strain de fenomenul defrisarii Oradiei. poate... curcile! iar, daca nu stie, nu-si merita postul.

pana una alta, nu pot decat sa constat ca Ilie Bolojan combate civismul si atitudinea cetateneasca cu cinism si tupeu gros! asta in vreme ce altii, martori la eveniment, au preferat sa nici nu bage de seama. nici fenomenul reclamat de oradeanca, nici cele intamplate, nici reactia lasa a primarului, nu-i intereseaza. valabil si pentru ei, nu stiu sau nu au curaj sa stie!(?)

drujbistii

astia care taie tot ce e viu si verde in jurul lor ma enerveaza de n-am cuvinte. sunetul drujbelor ma irita, in egala masura, atat in oras cat si prin padurile patriei. nici nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma enervez si mai rau constatand ca, in sfarsit, "despaduririle" urbane au devenit subiect de presa. pare ca trebuie sa iti taie copacul din fata ferestrei ca sa bagi de seama ca ceva nu e in regula cu lumea din jur. asa e facuta lumea asta. e drept ca, in acest moment, perspectiva se schimba radical. e clipa in care poti baga de seama ca nu a disparut doar un copac, ci tot parculetul din fata blocului. si, daca mai ai vreun neuron liber, poate iti licare o intrebare: ce se intampla oare?

asa se intampla si in zona strazilor Dacia-Selimbar. una au planuit, alta au vorbit si cu totul altceva au facut. reprezentantii primariei Oradea traiesc intr-o perfecta simbioza cu Doreii care, manuind drujba sau calarind buldozerul, rad tot ce le pica in cale.

nesimtirea a dubla, tripla... avem in fata ochilor un exemplu perfect de dispret total fata de natura si viata. in plus, e cat se poate de evident, din nou, ca Primaria nu tine cont de dorinta si dreptul legitim al oradenilor de a trai intr-un oras in care sa existe si aer, nu doar borduri. mai mult decat atat, administratia Bolojan ne pune in joc sanatatea, urmarind un singur interes, acela de a face cat mai multe locuri de parcare de pe urma carora sa castige cat mai multi bani. cand se vor lauda iar cu alte sute de noi locuri de parcare, se va gasi cineva sa-i intrebe pe alesi care e pretul platit de sanatatea noastra pentru "marile" incasari ale Primariei?

sub lozinca "urbei cat mai mult asfalt" si fara ca macar sa para cuiva suspect tot ce se intampla, administratia oradeana a lansat o noua si ampla "Borduriada". in zona unde locuiesc eu, pentru a delimita locurile de parcare nou infiintate de carosabil, s-au pus si cate doua randuri de borduri! vezi Doamne, ar fi rigole! insa nu duc catre niciun canal!

nu pot sa nu ma intreb in folosul cui? pentru cine "plantam" borduri cat de aici pana la Luna?! cine castiga de pe urma holdelor de asfalt turnate peste tot prin oras?! in folosul cui se tot inventeaza pretexte numai bune pentru a desfiinta tot ce inseamna spatii verzi?! culmea ironiei, toate astea se intampla in "capitala verde a Romaniei". rad si curcile, dar primareii si Doreii isi vad de treaba. pentru ei, sigur, merita.

s-a mai inventat o gogorita, "copacii bolnavi". cine stabileste asta? nimeni nu stie. si, daca nu sunt bolnavi, se ocupa tot dumnealor. mai o toaletare ca o slutire, mai o sapatura -discreta- la radacina, mai o craca rupta de o macara... toti copacii sunt bolnavi, fiindca mintea lor e bolnava!

astia au oroare de natura, fiindca natura inseamna libertate. ei nu pot gandi decat in parametri precum: procentele electorale, incasari la buget si, evident, comisioanele pe care, ce miracol!, inca nu le-a dibuit nimeni!